Colindatul copiilor în satul Vad- Braşov

Colindatul copiilor

Dintre toate speciile folclorice, colinzile, prin caracterul lor sacru, sunt, în mod evident, un fel de trunchi poetic atemporal, un inestimabil document al unor timpuri îndepărtate, producții poetice din epoca genezei poporului și limbii române, în colosala și strălucita arhitectură de metafore și simboluri, ilustrându-se mitologia daco-latină, reflexe ale existenței gentilice ancestrale, orizontul spiritual al lumii vechi[1].

a. Cu steaua. În ziua de Ajun, grupuri de copii umblă cu steaua, colinzile fiind scurte, simple, numai din categoria colindelor religioase. Darurile constau în bani, mere, pere, nuci și colăcei. Copiii nu au o vestimentație special.

b. Cu irozii. Copiii mai mărișori umblă cu „irozii“, un spectacol popular, cu personaje din mitologia biblică: Irod, craii, îngerul și păstorul. Costumația este specială: cămăși țărănești, tricolor ca brâu și diagonală, coif din hârtie glisată, bogat ornamentat cu franjuri și stele. Toți poartă săbii, în afară de cioban care poartă o bâtă și cojoc.

Colindul, obicei care cumulează conotaţii simbolice multiple – fertilitate, fecunditate, maternitate, moarte – este practicat de tineri şi bătrâni, de bărbaţi şi femei. În ajunul Crăciunului cei mici merg „la colăcei“ pe care îi adună într-o trăistuță lucrată special la război.

Seara, copiii mai răsăriţi umblă „cu steaua“ vestind cu ajutorul unui poem dramatizat, naşterea lui Hristos, iar tinerii grupaţi în cete de flăcăi şi de fete merg „la colindat“.

„Însurăţeii“ – grupaţi după vecinătate sau afinitate – se colindă „între ei“.

Pe vremuri se umbla „cu irozii“, acest obicei fiind oficiat până în zilele noastre, însă, de către copii mai măricei, în prima zi a Crăciunului, în Biserică, sărbătoare la care participă toată suflarea satului.

Rezonanțe latine. Obiceiul colindatului[2], marea pondere, în lexicul colindelor, a cuvintelor de origine latină, numirea motivelor centrale – soare, flori, măr, dalbe, masă, casă, om bunu, junele bunu, Domnul Dumnezeu, cal, grâu, ș.a., – sunt cuvinte de origine latină, demonstrând faptul că, în universul colindelor, se suprapun trei mitologii : dacică, latină și creștină, într-o superbă și nouă sinteză ilustrată rezumativ și genial de imaginea emblematică a „florilor dalbe flori de măr“[3].

Boboteaza are un caracter religios. Preotul, paraclisierul, cantorul şi câţiva băieţi umblă „cu botezul“. Fetele socotesc şi acest prilej pentru a-şi vedea norocul la măritiş rupând o crenguţă de busuioc din mănunchiul cu care aghezmuieşte preotul, pe care îl pun în colţul năframei cu care se culcă, în speranţa că îşi vor visa mirele.

Primăvara, anotimp al renaşterii naturii a fost întotdeauna prilej de sărbătoare. Iniţial, ceremoniile din acest timp al anului au avut un caracter mistico-magic, apoi au căpătat un sens social-educativ vizând dezvoltarea dragostei faţă de natură şi muncă pentru ca mai târziu să degenereze în spectacole.

Aratul, necesita nu numai dragoste ci şi pricepere ţinând de cunoaşterea calendarului agricol, a fost ritualizat. Cel care ieşea primul la arat era sărbătorit, evenimentul a fost consemnat încă din veacul trecut, când se practica, asociat cu „udatul“, în prima zi de Paşti.

Când se termina secerişul se făcea „cununa grâului da nu la tătă lumea, numa la gazde or la aia care făceau claca“. Cununa era dusă de două fete urmate de alaiul secerătorilor care cântau. La trecerea prin sat, oamenii îi udau. Gazda primea alaiul în ogradă şi-i ospăta pe secerători.

Cu prilejul Sântei Mării se organiza pelerinajul la mănăstirea Sâmbăta de Sus, județul Brașov, iar în ultima parte a anului, şezători. Şezătorile erau prilejuri de întâlnire a tinerilor necăsătoriţi – feciori şi fete – prilejuri de bună voie, de muncă într-un context destins, dar şi de învăţătură căci se cânta, se spuneau poveşti şi istorioare despre „câte în lună şi-n stele“, iar pentru femeile mai pricepute – îndeltnicire în arta țesutului, moment ce îl vom surprinde într-un subcapitol special destinat.

În sfârșit, satul, deținând statutul de vatră, câmp sau matrice antropogeografică și etnodemografică a desfășurării manifestărilor cetei de feciori, de scenă teatrală atotcuprinzătoare, lui îi revine rolul de a fi chezaș pentru autenticitatea și unicitatea sistemică a relației cultură tradițională – personalitate creatoare și consumatoare de cultură. Îndeplinirea eficientă a acestui rol este asigurată printr-o participare stimulatoare și hotărâtoare la desfășurarea programului calendaristic de ceremonialuri ale cetei. Ceata tradițională a feciorilor s-a dovedit o organizație comunitară de înalt prestigiu, exponent normelor și rânduielilor etice, circumstanțe care i-au asigurat un statut social specific durabil[4].

Pretutindeni în spațiul românesc, cetele de feciori au răspuns necesității obiective a conviețuirii, a vieții împreună, condiție existențială specifică ontologiei vieții social-spirituale, concretizată prin culminarea cu traiul laolaltă la gazda feciorilor pe toată durata celor două săptămâni ceremoniale, din perioada de tranziție de la anul vechi la cel nou.

Astfel, prin modul de organizare și de structură mai ales, prin rânduieli și ceremoniale respectate și desfășurate de cetași exprimă un model de existență polară în care se reunesc tineri necăstoriți pe de-asupra criterilor de rudenie, iar alături de aceștia, în momente bine determinate, fetele, părinții lor și exponenții comunității sătești, într-un proces de adâncă conviețuire spirituală obiectivă, definită ca un moment cultural de înaltă valoare societală ce se răsfrânge asupra unui întreg an, asupra întregii vieți în genere[5].

Întrucât nevoile spirituale obiective și puterea creatoare a poporului sunt mereu vii, în prezent grupele de tineret rural, ca de altfel și cetele din mediul urban, desfășoară în continuare un ceremonial teatral, de spectacol dinamic, cu un caracter social-cultural-pedacogic bine pronunțat (urări de sărbători, cântece, dansuri, petreceri, reuniuni tinerești, mese familiare ori comune), iar locul de odinioară al gazdei feciorilor l-a luat căminul cultural sau casa de cultură.

În sfârșit, considerăm că îmbrățișarea întregului interval cosmogonic dintre ani, marcând tăierea timpului, pentru pregătirea și desfășurarea colindatului atât la Crăciun, cât și de Anul Nou – atât la Vad, și în general înTransilvania (Ovidiu Bîrlea), În Țara Oltului (Traian Herseni)[6] și în general la români (Petru Caraman) – exprimă o puternică ancorare a obiceiului la începutul noului an.

Aceste date culturale s-au transmis – în forme abia schimbate – „din gură în gură“, de la o generație la alta, în stare vie, ca „elemente operante încă pentru o mentalitate aproape contemporană și nu ca relicve fosilizate sau ca exponate defuncte de muzeu[7].


[1] Ion Funariu, Colinzi din Tara Făgărașului, Edit. Orientul Latin, Brașov, 1994, p. 18.

[2] Latinescul „calendae”.

[3] Ion Funariu, Colinzi din Tara Făgărașului…, p. 20.

[4] Traian Herseni, Colinde și obiceiuri de Crăciun, Edit. Grai și suflet – Cultura națională, București, 1997, XXXIV.

[5] Ibidem, p. XXXVI (notarea paginii aparține autorului – Traian Herseni).

[6] Rearondarea teritorial- administrativă de la mijlocul secolului XX, care seculariza termenul de regiune, a obligat cercetătorii să-și atribuie un alt sens conceptului teritorial, spre a evita o confuzie între unitatea teritorială naturală ori socio-culturală tradițională, mai restrânsă și cea administativă, cu o arie deosebit de întinsă. Întrucât în anii 1949-1952 s-a adoptat conceptul de zonă etnografică sau „țară“, împreună cu cel subordonat de subzonă etnografică, în cele ce urmează Țara Oltului va fi considerată ca zonă etnografică, cu subzonele Avrig, Făgăraș, Perșani.

[7] Andrei Oișteanu, Ordine și haos. Mit și magie în cultura traditională românească…, p. 12.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s