Familia – grup social (perspectiva juridica)

 

Familia – grup social

Familia este printre cele mai răspândite grupuri sociale existente. Orice persoană (dacă ar fi întrebată) ar răspunde cu uşurinţă la întrebarea:

Ce este familia? Pentru că fiecare a intrat în contact cu familii, fie că este vorba de propria sa familie, fie că este vorba de familii existente în comunitatea din care face parte.

O familie reprezintă un grup de persoane care trăieşte după anumite obiceiuri, tradiţii, reguli, care creează o atmosferă de grup.

Elisabeta Stănciulescu consideră familia ca o unitate socială constituită din adulţi şi copii, între care există relaţii de filiaţie – naturală sau socială – indiferent de orice alte considerente

1.

1

Elisabeta, Stănciulescu, Sociologia educaţiei familiale,

Iaşi, Editura Polirom, 1997, vol 1, p. 26.

2

Dicționarul de filosofie

, București, Edit. Politică, 1978, p. 238.

Cu privire la noțiunea sociologică a familiei, sociologii definesc familia în mod diferit, fiecare punând accentul pe unul sau mai multe aspecte privind structura, funcțiile și caracteristicile familiei.

Familia ca fenomen social reprezintă o formă de relații sociale dintre oamenii legați între ei prin căsătorie sau rudenie. Din familie fac parte soții, părinții și copiii, precum și alte persoane între care există relații de rudenie. Și soții singuri, fără copii formează o familie.

Definirea noțiunii de familie ridică dificultăți, putând fi privită atât din punct de vedere sociologic, cât și juridic.

În sens sociologic, familia ca și comunitate umană, desemnează acel grup de indivizi unite prin căsătorie, filiație sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de viață, interese și întrajutorare.

Noțiunea de familie a fost intersul primordial în acest domeniu și nu numai. Astfel o găsim definită într-un domeniu și altfel într-altul. Cu toate acestea îmbinate la un loc, ne dau ideea în ansamblu a rolului și rostului ei în conviețuirea în relație cu alte grupuri de indivizi.

Câteva exemple în acest sens consider că ar fi elocvente: familia ca „

formă primară de comunitate umană care cuprinde un grup de oameni legați prin consanguinitate și înrudire2,

sau „

forma de comunitate umană întemeiată prin căsătorie, care unește pe soți și pe descendenții acestora prin relații strânse de ordin biologic, economic, psihologic și spiritual3.

3

Dicționarul U.N.E.S.C.O., cf. A. S

tănoiu, M. Voinea, op. cit., p. 6.

4 Ibidem, p. 16.

5

A. Ionașcu, M. Mureșan, M. Costin, V. Ursa, Familia și rolul ei în societate

, Cluj, Editura Dacia, 1975, p. 5.

6

K. Marx, Fr. Engles, Opere alese în două volume

, ed. a 3-a, vol. II, București, Edit. Politică, 1967, p. 414.

Acești din urmă autori, după ce analizează diferitele definiții date familiei din punct de vedere sociologic, sunt de părere că familia este „

un grup social realizat prin căsătorie, alcătuit din persoane care trăiesc împreună, au gospodărie casnică în comun, sunt legați prin anumite relații natural biologice, psihologice, morale și juridice și care răspund unul pentru altul în fața societății4.

În acest înțeles se poate afirma faptul că familia este o realitate socială prin comunitatea de viață dintre soți, părinți și copii, precum și dintre alte rude

5. În cadrul relațiilor de familie apar aspecte morale, psihologice, fiziologice și economice între cei care formează comunitatea de viață și interese.

Relațiile de familie au un caracter de complexitate pe care nu îl găsim la alte categorii de relații sociale. Avându-se în vedere un anumit aspect al relațiilor de familie, s-a spus că familia este o realitate biologică prin unirea dintre bărbat și femeie și procreație. Luând naștere prin căsătorie, familia începe prin a fi formată din soți. Familia tipică aceea formată din părinți și copii. În mod obișnuit, familia dă naștere următoarelor raporturi:

a) de căsătorie, care constituie baza familiei;

b) cele dintre soți, care constituie efectele căsătoriei;

c) cele dintre părinți și copii, care sunt rezultatul raporturilor dintre soți;

d) cele dintre alte persoane care mai fac parte din familie.

Caracterul istoric al relaților de familie

Familia – fiind un fenomen social – se dezvoltă odată cu dezvoltarea societății și se modifică în raport de acestea. Familia are deci un caracter istoric. În această privință, K. Marx observa:

„Luați anumite trepte de dezvoltare a producției, a schimbului, a consumației și veți avea o formă corespunzătoare de orânduire socială, de organizare a familiei6. De

aceea, o anumită formă de organizare a familiei dispare îndată ce sunt înlăturate relațiile de producție pe care ea se întemeiază.

Perspective disciplinare

În încercările de definire a familiei, putem decupa două categorii de perspective: una sociologică și alta juridică. Din perspectivă sociologică, familia poate fi definită ca un grup social constituit pe baza relațiilor de căsătorie, consaguinitate și rudenie, membrii grupului împărtășind sentimente, aspirații și valori comune. Din această perspectivă, familia este un grup primar în care predomină relațiile directe, informale, nemediate. Calitatea de grup primar nu semnifică absența normelor și reglementărilor. Dimpotrivă, familia este unul dintre grupurile primare cu cea mai mare încărcătură normativă.

Din perspectivă juridică, familia este un grup de persoane între care s-a instituit un set de drepturi și obligații, reglementat prin norme legale. Aceste norme se referă la modul de încheiere a căsătoriei, stabilirea paternității, drepturile și obligațiile soțiilor, relațiile dintre părinți și copii, modul de transmitere a moștenirii, etc.. Din perspectivă juridică, familia este un grup formal, reglementat prin legi și alte acte normative.

Cele două perspective se suprapun parțial. În unele situații, sensul sociologic al noțiunii de familie este mult mai larg decât sensul juridic. De exemplu, cuplurile

consensuale, care au luat un mare avânt în societățile contemporane, sunt considerate de către sociologi familii întrucât îndeplinesc majoritatea funcțiilor unei familii.

Din punct de vedere juridic, cuplul consensual nu este o familie, deoarece raporturile dintre parteneri nu sunt sancționate prin căsătorie legală. În alte situații, sensul juridic poate fi mai larg decât sensul sociologic. De pildă, „

un cuplu separat prin divorț nu mai este o familie, întrucât nu mai îndeplinește funcțiile definitorii esențiale ale familiei7. Totuși, separarea celor doi parteneri în menajuri diferite nu semnifică încetarea oricăror raporturi juridice între ei. În cazul în care partenerii care divorțează au copii, între ei continuă să existe anumite raporturi juridice privind încredințarea copiilor unuia dintre soți, obligațiile celuilalt soț pentru sprijinul financiar al copiilor minori, dreptul de vizită, etc..

7

I. Mihăilescu, Sociologie Generală

, Editura Polirom, București 2003, p. 158.

Lingvistic, provenit din latinescul „familia”, dicționare din multe limbi raportează acest termen în primul rând la modul de organizare și evoluție a ființelor umane în societate încă de la începutul istoriei umanității

8

.

8 Eranaut, A., Meillat, A., Dicționare étimologique de la langue latine, Libraise Klincksieck, Paris, 1959.

9 Ibidem, p. 156.

10

Articolul 26, alin. 1, Viața intimă, familială și privată, Constituția României și două legi uzuale

, Editura Hamangiu, ediția a 5-a, 2009, p. 13.

11

I. Mihăilescu, Sociologie Generală…,

p. 159.

Perspectiva sociologică și juridică se completează reciproc; în unele situații, perspectiva sociologică poate conduce la modificarea perspectivei juridice și, implicit, la schimbarea reglementărilor legale privind familia.

Definită ca ansamblu de relații sociale reglementate, familia este un

complex de roluri și statusuri sociale. Partenerii cuplului familial se raportează unul la altul prin rolurile și statusurile de soț și soție. Aceiași parteneri îndeplinesc în raporturile cu descendenții lor rolul de părinți. Descendenții îndeplinesc rolul de copii în relațiile cu părinții lor și rolul de frați, surori în raporturile cu colateralii lor sau de nepoți în raporturile cu părinții părinților lor9.

Pentru fiecare rol în parte, societatea a configurat un set de comportamente de rol. Aceste comportamente sunt socializate în familia de origine, iar îndeplinirea lor este controlată social atât de familia de origine, cât și de comunitatea în care trăiește individul. „

Autoritățiile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată“10 Nerespectarea comportamentelor de rol familial este sancționată la nivel familial și comunitar. Exercitarea adecvată a rolurilor familiale pretinde un îndelungat proces de învățare socială. În cazul în care acest proces se realizează în mod eficient, persoanele își vor exercita în mod adecvat rolurile familiale; în caz contrar, vor apărea eșecuri în exercitarea rolurilor. Pregătirea pentru exercitarea rolurilor familiale se face pe baza unor norme și modele sociale difuze. Nu toate familiile au aceeași capacitate de socializare a rolurilor. În unele familii, învățarea rolurilor familiale nu se face în mod adecvat, se realizează doar parțial sau se face contrar așteptărilor de rol. în a doua jumătate a secolului XX, socializarea rolurilor familiale a început să fie sprijinită și prin intermediul unor instituții care oferă asistență familiei (consilierat familial, asistență socială specializată, publicații de specialitate „școala mamelor11.

Cercetând pe această latură constatăm faptul că în decursul istoriei, familia a cunoscut o

mare diversitate de forme, dintre care unele s-au pierdut, altele din contră persistă, până astăzi.

Cercetătorii etnologi, în studiile lor de antropologie au pus în evidență existența familiei de tip

poligamic12, poliandric13 și monogamic14. Existența poligamiei într-o familie de genul a fost probată în puține cazuri de societăți primitive. Nu același lucru putem spune de pildă despre familiile poligamice, care au luat o amploare uluitoare în societățiile primitive mai ales. Anumite forme de poligamie se întâlnesc și în prezent în unele țări de religie islamică, în care atât reglementările religioase, cât și cele juridice permit unui bărbat să se căsătorească cu mai multe femei. Monogamia este forma cea mai răspândită de familie și cea mai persistentă de-a lungul istoriei15.

12 În cazul poligamiei, un bărbat are mai multe soții; descendența se stabilește pe cale paternă.

13 În poliandrie, o femeie are mai mulți soți; descendența este stabilită pe linie maternă.

14

Monogamia este conviețuirea în cuplu și se întemeiază pe relațiile socio-afective dintre doi parteneri.

15

Tudor Baron, Constantin Anghelache, Emilia Țițan, Statistică

, Editura Economica, p. 27.

16

Articolul 48, alin. 2, Familia, Constituția României și două legi uzuale…

, , p. 23.

Căatoria din punct de vedere juridic ș religios

Principalul mecanism de constiture a familiei este căăoria. Aceasta poate avea douăaspecte: unul legal ș altul religios. „

Condițile de îcheiere, de desfacere ș de nulitate a căăoriei se stabilesc prin lege. Căăoria religioasăpoate fi celebratănumai dupăcăăoria civilă16. Î reglementăile juridice ș sociale contemporane, căăoria are ca scop promordial îtemeierea unei familii.

Funcțile familiei au fost clasificate î diverse moduri: G.P: Murdock distinge patru funcți: sexuală reproductivă economicăș socializatoare. Iar un alt cercetăr de seamăpe nume J. Sabran î atribuie familiei douăorientăi indispensabile una de cealaltă ș anume: funcți fizice (cu subtipurile: funcți de reproducere, economicăș de protecțe) ș funcți culturale (cu subtipurile: funcța de educare ș de asigurare a bunătăii membrilor familiei).

Î doctrina juridicăsunt mențonate trei funcți ale familiei: cea de perpetuare a speciei, cea economică ș cea educativă

Concluzionâd tema referatului intitulat: „amilia – grup social“ se cuvine săsubliniem rolul acesteia pentru fiecare dintre noi, indiferent de religie ori statut social, astfel:

1. Familia tipicăaceea formatădin păinț ș copii. Î mod obișuit, familia dănașere urmăoarelor raporturi:

a) de căăorie, care constituie baza familiei;

b) cele dintre soț, care constituie efectele căăoriei;

c) cele dintre păinț ș copii, care sunt rezultatul raporturilor dintre soț;

d) cele dintre alte persoane care mai fac parte din familie.

Iubirea ș schimbul sunt douăextreme ale unei linii continue de-a lungul căeia pot fi reprezentate toate relațile umane

17.

17

Zygmunt, Bauman, Tim May, Gâdirea sociologică

, Editura Humanitas, 2008, p. 131.

18 Ibidem, articolul 48, alin. 1.

19

I., Mihălescu, Sociologie Generală…,

p. 165.

20

R., Vincent, Cunoaşerea copilului,

Bucureşi, Editura didacticăş pedagogică 1972, p.179.

21

G., Neamţ (coord), Tratat de asistenţăsocială

Iaş, Editura Polirom, 2003, p. 669.

2. „

Familia se îtemeiazăpe căăoria liber consimțtăître soț, pe egalitatea acestora ș pe dreptul ș îdatorirea păințlor de a asigura creșerea, educața ș instruirea copiilor18.

3. Familia este una dintre principalele instituți socializatoare ale societăți. Î cadrul familei, copilul îș îsușșe normele ș valorile sociale ș devine apt sărelațoneze cu ceilalț membrii ai societăți;

4. Socializarea î cadrul familiei este esențalăpentru integrarea socialăa copiilor. Eșcurile socializăii î familie au consecinț negative la nivelul comunitățlor ș a societăți;

5. Î chip firesc, familia trebuie săîdeplineascătoate funcțile care î sunt proprii. Î realitate îsă familiile îdeplinesc î moduri diferiteaceste funcți.

Disfuncțile din cadrul familiei au consecinț asupra soțlor, asupra copiilor, asupra relaților familiei cu exteriorul19.

Climatul familial variazăde la o familie la alta,îsăimportanţ ei datorităinfluenţi continue exercitate asupra copilului,este considerabilă0.

Î 1930, Mary Richmond a dat o definiţe interesantăa familiei î condiţile î care societatea din zilele noastre a pierdut din semnificaţa cuvâtului „amilie” ş anume: „amilia este alcăuitădin toţ cei care îpart aceeaş masă

21.Deoarece î structura ş rolurile pe care le avea familia au survenit modificăi de-a lungul timpului, s-a ajuns ca forma matriarhalăa familiei săfie îlocuităde cea patriarhală aceasta din urmăajungâd îtr-o formăindividualizată

Ceea ce este cert îsă este faptul că„amilia conjugalăva continua săexiste ca cea mai importantăverigăa dezvoltăii societăţi”

22.

22

Iolanda, Mitrofan, Cuplul conjugal. Armonie ş dezarmonie,

Bucureşi, Editura Şiinţficăş enciclopedică 1989, p.14.

23

D., Batâ, Instituțonalitatea modelelor culturale

, Editura Universități „ucian Blaga”din Sibiu, Sibiu, 113.

24

George, Neamţ, Tratat…op.cit.

, p.669.

25

Elisabeta, Stăciulescu, Sociologia educaţei familiale,

Iaş, Editura.Polirom, 1998, vol.II, p.57.

26

Iolanda, Mitrofan ; Nicolae, Mitrofan, Familia de a la A…

, Bucureşi, Editura Şiinţfică 1991, p.141.

27

Dumitru, Batâ, Familia î dinamica societăți

, Editura Universități „ucian Blaga” din Sibiu, Sibiu, 2004, p. 70.

Indiferent de ce definițe am aborda trebuie săacceptă un punct de îceput î recunoașerea familiei ca grup legitim î societate ș ca formăinstituțonalăfundamentalăa evoluței societăți. Asemenea punct î constituie căăoria care ca ș familia, este îțleasăî funcțe de tipul ș nivelul de dezvoltare, ca ș de alte instituți ș forme dfe organizare ale societăți

23.

Hartman ş Laird definesc familia astfel: „ familie devine familie câd doi sau mai mulţ indivizi decid căei formeazăo familie ş asta îseamnăcă î momentul respectiv pe care î trăesc îpreună ei dezvoltăo intimitate î care îş îpătăşsc nevoile emoţonale de apropiere, de a tră îtr-un spaţu numit «ăinul lor»ş î care se definesc roluri ş sarcini necesare pentru a satisface nevoile biologice, sociale ş psihologice ale indivizilor implicaţ”

24.

Familia româeascămodernăare datoria , importantăam putea spune, de creşere ş educare a copiilor care de cele mai multe ori nu este îdeplinită25.

Aşdar, familia este determinatăş condiţonatăî organizarea ş evoluţa sa, de modul î care, societatea pe care o reflectăeste organizată6.

Bineîțles trebuie săarăă ș influențle societăți asupra individului prin educațe î afara familiei, creșerea ponderii comunicăii cu alț membrii ai societăți, profesii individuale sau ș dincolo de granițle familiei, pierderea unor simboluri familiale pe seama creșerii influenți altora, participarea la activităț spirituale, culturale, sportive care a atras membrii, slăind participarea la activitățle tradițonale

27.

BIBLIOGRAFIE

1. Bacaci, Alexandru, Dumitrache, Viorica, Hageanu, Codruț,

Dreptul Familiei, Editura Augusta, Timișara, 1998.

2. Bauman, Zygmunt, Tim May,

Gâdirea sociologică, Editura Humanitas, 2008,

3. Baron Tudor; Constantin Anghelache; Emilia Țțn;,

Statistică, Editura Economica.

4. Batâ, Dumitru,

Familia î dinamica societăți, Editura Universități „ucian Blaga” din Sibiu, Sibiu, 2004.

5. Ibidem,

Instituțonalitatea modelelor culturale, Editura Universități „ucian Blaga” din Sibiu, Sibiu.

6.

Constituța Româiei ș douălegi uzuale, Editura Hamangiu, edița a 5-a, 2009.

7

. Dicțonarul de filosofie, Bucureși, Edit. Politică 1978.

8

. Dicțonarul U.N.E.S.C.O.

9. Eranaut, A., Meillat, A.,

Dicțonare éimologique de la langue latine, Libraise Klincksieck, Paris, 1959.

11. Iolanda, Mitrofan; Nicolae, Mitrofan,

Familia de a la A…, Bucureşi, Editura Şiinţfică 1991.

11. Ionașu, A., Mureșn, M., Costin, M., Ursa, V.,

Familia ș rolul ei î societate, Cluj, Editura Dacia, 1975.

12. Mihălescu, Ioan,

Sociologie Generală, Editura Polirom, Bucureși 2003.

13. Marx, K., Engles, Fr.,

Opere alese î douăvolume, ed. a 3-a, vol. II, Bucureși, Edit. Politică 1967.

14. Neamţ, George, (coord),

Tratat de asistenţăsocială Iaş, Editura Polirom, 2003.

16. Stăciulescu, Elisabeta,

Sociologia educaţei familiale, Iaş, Editura. Polirom, 1998, vol. II.

17. Vincent, Rose,

Cunoaşerea copilului, Bucureşi, Editura didacticăş pedagogică 1972

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s