IOAN REMUS RĂSVAN: BOTEZUL ADVENTIȘTILOR SAU A SÂMBETIȘTILOR

BOTEZUL ADVENTO-CREȘTIN

Botezul este o rânduială evanghelică care – prin ilustrarea morții, înmormântării și a învierii lui Hristos – demonstrează că cel botezat renunță în mod solemn la păcat, își asumă în mod voluntar crucficarea eului și fiind acceptat în legământul harului, el devine membru viu, curățit de păcat, al Corpului lui Hristos.

Botezul prin valoarea lui intrinsecă, reînvie todeauna adevărul că Evanghelia își are rădăcinile ei în moartea, ispășirea și învierea Domnului Hristos. Astfel, botezul are o dublă semnificație: este o vestire simbolică a esenței Evangheliei, totodată o asigurare pentru păcătos că prin ,,evenimentul Hristos“ – Dumnezeu L-a asigurat de o viață nouă[1].

 

III.1.1. SEMNIFICAȚIA BOTEZULUI CREȘTIN ORTODOX

Botezul însemnă curățire, spălare de păcat în virtutea sângelui lui Isus Hristos: ,,Și acum de ce zăbovești? Sculându-te, botează-te și spală-ți păcatele chemând Numele Lui“ (Fapte, 22, 16). Ca simbol pentru curățirea de păcate, Ioan Botezătorul îi boteza în apele Iordanului. În felul acesta intuitiv, declara că aceia care se numeau aleșii lui Dumnezeu erau acoperiți de păcate și că fără o curățire a inimii și a vieții, ei nu se puteau să aibă intrare în Împărăția lui Mesia.

            Botezul înseamnă moartea, îngroparea și învierea împreună cu Hristos: ,,Au nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin Botez, pentru că, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții“ (Rm. 6, 3-4). Nașterea din nou este o experiență neobișnuită în lumea noastră. Acesta este motivul pentru care sunt atât de multe tulburări în comunități – susțin adventiștii. Mulți, prea mulți, care își asumă numele lui Hristos sunt neconsacrați și nesfințiți. Ei au fost botezați, dar au fost înmormântați de vii. N-au murit față de ei înșiși, de aceea ei n-au înviat într-o viață nouă în Hristos.

            Botezul este intrarea în Împărăția harului și în familia lui Dumnezeu: ,,Și celor câți L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu“ (In. 1, 12). Hristos a făcut botezul ca intrare în Împărăția Sa spirituală. Persoanele Dumnezeirii sunt prezente la fiecare botez ca să primească participanții (candidații) care L-au primit pe Hristos în templul sufletului lor. Acești candidați au intrat în familia lui Dumnezeu și numele lor sunt înscrise în cartea vieții Mielului[2].

Botezul este acceptarea în legământul harului: ,,Acum însă, fiind în Hristos Iisus, voi, care altădată erați departe, v-ați apropiat prin sângele lui Hristos“ (Efes. 2, 13). Ei (cei botezați) declară în mod public că nu vor mai trăi în mândrie și îmgăduire de sine. Hristos Se bucură pentru cei care primesc această orânduire spre a-și aduce aminte că ei sunt legați printr-un legământ solemn ca să trăiască pentru Dumnezeu. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, puterile infinite și atotștiutoare primesc pe cei care cu adevărat intră în relație de legământ cu Dumnezeu[3].

 

III.1.2. CONDIȚIILE PRIMIRII BOTEZULUI ADVENTIST

           

Se cere o pregătire mult mai temeinică din partea candidaților pentru botez. Ei au nevoie să fie învățați cu mai multă credincioșie, de cum au fost învățați de obicei. Nici unul nu se poate sprijini pe mărturisirea lui de credință, ca dovadă că ar avea o legătură salvatoare cu Hristos. Noi nu trebuie să zicem doar: ,,Eu cred“, ci să punem adevărul în practică. Numai prin conformarea față de voința lui Dumnezeu în cuvintele, purtarea și în caracterul nostru, putem astfel dovedi că avem legătură cu El. Se înțelege de la sine că numai cei ajunși la capacitatea de a gândi, a lua hotărâri pentru ei, deci a avea conștiința responsabilității proprii, puteau primi botezul credinței lor.           

            Astfel, botezul se face printr-o singură scufundare în apă a celui pocăit: în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt și este condiționat de mărturisirea credinței în Isus și o dovadă a căinței d epăcat. El urmează după instruirea din Scripturi și acceptarea învățăturilor acestora.

            Evenimentul spiritual cunoscut prin legământul botezului are trei faze importante: pocăința sau procesul de pregătire al legământului, crucificarea omului vechi, care este momentul crucial al evenimentului și învierea omului nou, ceea ce este începutul unui lung proces de transformare.


[1] Vilhem Moldovan, Manualul Doctrinelor Biblice, A. Z. S, Cluj Napoca, 1982, p. 91;

[2] Ibidem;

[3] Ibidem;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s