RĂSVAN REMUS – AVORTUL: INTRE ȘTIINȚĂ ȘI CREAȚIE

AVORTUL

ÎNTRE ,,ȘTIINȚĂ“ ȘI CREAȚIE

,,Crește-ți și vă înmulțiți și umpleți pământul“

 

 

          ,,Taina aceasta mare este, iar eu vorbesc despre Hristos și despre Biserică[1] – subliniază Sfântul Apostol Pavel în epistola sa. Și cu adevărat putem afirma și în acest sens reflectând asupra temei referatului de față, intitulat sugestiv: Avortul între știință și creație.

Deși, această trimitere a Apostolului este baza la ceea ce se numește Sfinta Taină a Cununiei, în cultul Bisericii, căci Biserica invocă pozitiv toate binecuvântările și dorește mirilor bucuriile lumii acesteia și ale celei viitoare: ,,Binecuvintează-i pe ei, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Avraam și pe Sara… Dă-le lor rodul pântecelui, nașteri de prunci buni, bună înțelegere sufletească și trupească… Dă-le sămânță de grâne ca având din ele îndeajuns, să prisosească spre tot lucrul bun și bineplăcut Ție și să vadă pe fii fiilor lor ca niște vlăstare de măslin în jurul mesei lor.  Și bineplăcând înaintea Ta, să strălucească ca niște luminători în cer, întru Tine Domnul Iisus[2] – m-am oprit asupra câtorva pasaje din text și anume: ,,Dă-le lor rodul pântecelui, nașteri de prunci buni“ și  ,,…dă-le sămânță de grâne ca având din ele îndeajuns, să prisosească spre tot lucrul bun și bineplăcut Ție și să vadă pe fii fiilor lor ca niște vlăstare de măslin în jurul mesei lor…“, căci prea ușor se trece cu vederea adeseori, îndată după ce primesc binecuvântarea lui Dumnezeu în cadrul acestei taine sfinte.

În cazul cel mai fericit desigur, căci mulți nu mai țin cont de niciun principiu moral și uman până la urmă, iar săvârșirea acestei taine sfinte, nu înseamnă decât un ,,ritual“ al Bisericii și dacă ,,așa este bine, de ce să nu facem și noi la fel“! Oricum ,,viața“ merge mai departe – iar de ,,cunoaștere“ – nici nu mai poate fi vorba căci întemeierea unei familii și nașterea de prunci mai poate suferi amânare. Decizia ne aparține, iar mijloace de prevenire există la tot locul.

Respectarea principiilor vieții este una dintre cele mai dezbătute probleme ale lumii de astăzi. Omul contemporan, urmare a slăbirii încrederii în ființa sa înalt spiritual și a acceptării unei vieți dominate de comoditate, limitată la procurarea de satisfacții material, manifestă o anumită înclinație în favoarea morții. Nevoile, greutățile specific unei vieți, luminate de spirit, îl sperie. El vrea ,,confort și binefacere[3].

Care este totuși părerea Sfinților Părinți în acest sens, ne întebăm? Referitor la acest lucru Sfântul Chiril al Alexandriei, în comentariul său la cartea Facerii, vorbind despre Rebeca, spune că, ,,încă înainte de durerile nașterii, cât avea în pântece perechea celor ce se vor naște din ea (Iacob și Esau), purta cu greutate lupta între ei și vedea în ea mușcăturile morții, întrucât embrionii se ciocneau prin salturile lor nepotolite[4].

La rândul său, apologetul creștin Tertulian. Făcând și el referire la faptul că viața omului începe odată cu zămislirea și că sufletul și trupul nu încep să existe consecutive, ci odată, spune: ,,Am susținut tovărășia cărnii și a sufletului de la început, de la unirea semințelor înseși și până la complete dezvoltare a fătului[5]. El dezvoltă mai departe această idée pe baza textului biblic de la Luca 1, 41-56 și precizează: ,,Tresaltă de bucurie Elisabeta fiindcă-l simțea pe ioan înăuntru; slăvește Maria pe Domnul, căci mișcase Hristos înăuntru. Mamele, la rândul lor, își recunosc pruncii și în schimb sunt recunoscute de ei, care trăiesc, care nu erau numai suflete, ci și cu viață, respirând“[6].

          Concepția. Viața omului din burta mamei a rămas un capitol mai puți cunoscut din procesul dezvoltării umane. Viața umană începe în momentul concepției, în momentul când oul este fecundat. Atunci începe o nouă viață, care nu este nici a tatălui, nici a mamei. Ia naștere o ființă umană, care se dezvoltă separate, care trebuie să se bucure de demnitate și să-i fie asigurate drepturile ce decurg de aici[7].

          Robert Debré este de părere că ,,aportul recent al biologiei ne-a învățat că adevărata naștere corespunde fecundației. Noi considerăm că ființa umană, pe cale de dezvoltare, suferă un process continuu și că nu există niciun moment în care să se poată spune că nu este om în devenire. Orice ființă umană începe cu o celulă unică. Viața umană începe cu celula fecundată. Nu există nici o etapă în care să ai dreptul să o oprești[8]. Aceeași idée o afirmă și Jérome Lejeune, cunoscut om de știință francez: ,,Înainte de embrion, există numai spermatozoidul și ovulul. Când ovulul este fecundat de spermatozoid, se obține zigotul. Iar când zigotul de divide, devine embrion… după conceperea sa, un om e un om[9].

          În structura embrionului, celulele intră într-un proces rapid de diferențiere. Unele migrează, altele își schimbă poziția, iar cele mai multe se dispun pe straturi din ce în ce mai distinct. La sfârșitul săptămânii a treia se definitivează al treilea strat. Din aceste straturi, vor ,,înmuguri“ aproape toate organelle vitale.

 Fără a intra în detalii mult prea amănunțite ce țin de medicină, dorim a sublinia în mod clar următoarele procese încă din primele treizeci de zile de evoluție a copilului nenăscut. Astfel, copilul din pântecele mamei are cel mai rapid ritm de creștere din evoluția omului. Pornind de la zigot, care are un diametru de aproximativ 0, 2 mm, la 21 de zile, embrionul atinge o lungime de 2 mm și o greutate de 1 gr. După 28 de zile, zilnic, se va lungi cu 1 mm. De altfel, medicii pot stabili mărimea sarcinii după lungimea embrionului, astfel: 4 mm – 4 săptămâni, 8 mm – 5 săptămâni, 14 mm – 6 săptămâni, 20 mm – 7 săptămâni, 30 mm – 8 săptămâni. Ritmul creșterii observăm că de domolește, începâmd cu săptămâna a noua, când embrionii, consideră că organismul ființei nenăscute trece într-o fază nouă de dezvoltare, când aproape toate organelle s-au diferențiat. În literatura de specialitate, el este botezat ,,făt“, iar vârsta îi va fi cuantificată în săptămâni. După prima lună de la naștere, până la doi ani, aceasta de va calcula în luni[10].

Dacă viața omului ar evoula normal pruncul s-ar și dezvolta, în condițiile cele mai optime, în conformitate cu cele exemplificate mai sus – mai mult zilele ,,fătului“ s-ar acumula și ar constitui ,,vârsta“ acestuia încă din momentul procreării sale. Ne vine greu să credem, cum unor părinți le este uneori atât de ușor să își avorteze rodul iubirii căsniciei, propriul copil și să refuze binecuvântarea lui Dumnezeu – Creatorul lumii văzute și nevăzute! Însă da… să nu ne fie spre uimire, căci mecanisme de autoapărare și de ,,resuscitare“ asupra vieții există, căci acolo unde nu este lucrarea lui Dumnezeu, stăpânește și domnește împotrivitorul lumii acesteia.

Iată în acest sens cinci mijloace din cele mai des folosite ce împiedică dezvoltarea ,,fătului“ încă din primele zile ale procreării acestuia și până la maturizarea din pântecele mamei:

  1. Spirala sau steriletul. Prin producerea intenționată a unei congestii de iritație în țesutul conjuciv uterin, implantarea embrionului este împiedicată și aceasta moare. Rolul spermicid al cuprului înglobat în materialul spiralei modern nu schimbă hotărâtor acest mechanism de funcțonare. Tot atât de puțin convingătoare este și descrierea mai recent a spiralei care pretinde că aceasta pur și simplu ar împiedica realizarea fecundării.

Steriletul – factor criminal: acesta acționează ca un factor avortiv, deoarece, după testele folosite pentru stabilirea sarcinii timpurii, în ciuda folosirii spiralei, fecundația se petrece de câteva ori pe an. Însă steriletul împiedică nidarea fătului și astfel fătul moare, de cele mai multe ori, după una sau două săptămâni.

După nidare, hrana și oxigenul din sângele mamei trec în sângele copilului. Mama își creează imunitatea la acest ,,corp străin“, iar embrionul începe să emită ,,semnale“ mai concludente în organismul mamei. În felul acesta, el declanșează producerea unor hormoni în organismul matern, oprind menstruația[11]

Fecundația are loc cu aproximativ două săptămâni înaintea menstruației așteptate. Steriletul ucide pruncul, cel mai adesea exact înainte de menstruația așteptată. În această situație, menstruația totuși apare, astfel încât femeia, care fusese însărcinată, poate crede că, de fapt, nu a fost. Și este la fel de grav faptul că a ucis un prunc atât de mic ca și dacă l-ar fi ucis ceva mai târziu.

  1. Condom-ul sau prezervativul.
  2. Spermicide sub forma de supozitoare, săruri, alifii, spray-uri, tampoane. Acestea sunt substanțe chimice destinate uciderii spermatozoizilor;
  3. Sterilizarea bărbatului și a femeii. Este cunoscută de mult timp. Se realizează pe cale chirirgicală, deseori fără o indicație medicală și consituie un mijloc radical de evitare a sarcini. Există două tehnici operaționale: laparatomia, deschiderea cavității abdominal și laparoscopia, intervenție realizată prin examinarea vizuală a cavității abdominal;
  4. Pilulele anti-baby conțin hormone sintetici, care îmbolnăvesc femeia sănătoasă. Din cauza pilulelor, femeile sunt expuse la cancer de piele, la cancer mamar și la cancer uterin, la pericolul de hemoragie cerebral și infarct; sunt mult mai expuse infecțiilor, deoarece hormonii din pilulă se aseamănă cu așa-numitul corticosteroid.

Am amintit doar câteva din ,,armele“ cele mai des folosite de către omul acestor vremuri. Avortul înseamnă până la urmă suprimarea unei vieți omenești. Din momentul concepției, se instituie o nouă existență umană, care are atât viață  cât mai ales drept la viață. De accea, mama nu are voie să-l ucidă, precum nu are voie să se ucidă nici pe, sinuciderea fiind un păcat de neiertat împotriva Duhului Sfânt.

Dincolo de toate acestea, ne întrebăm firește, ce relevanță mai are: concepția creștină despre viață, despre conceperea și binecuvântarea unui copil într-o căsnicie – vizavi de toate aceste mecanisme artificiale!? Când mare parte dintre oameni văd anticoncepționalele ca fiind utile, preventive, spre folos, iar nu spre pierzare. Observăm, cum prin folosirea abilă și susținută a propagandei chiar și raiul poate fi prezentat oamenilor ca fiind iad și viceversa, cel mai mizerabil mod de viață poate fi prezentat ca fiind paradisul.

Ba mai mult, textul biblic, din Facere, ce  consacră o virtute aparte omului, bărbatul și femeia bucurându-se de cinstea de a fi creați de însăși mâna lui Dumnezeu, printr-un act de creație separate de al animalelor, este pus în ,,umbră“ ori ,,valabil“ doar pentru vremea ,,aceea“. Căci altul este ,,sacrul“ vieții etichetat de oamenii de știință – plin de ,,conținut“ și ,,valoare“ – ,,virtuți“ în adevăratul sens al cuvântului și ,,prescripții“ variabile de la caz la caz, îndrăznețe aș putea spune, de cele mai multe ori și cu siguranță ,,tratamente“ de neînțeles pentru cea mai mare parte dintre cei care le folosesc, periclitându-le sănătatea și viața în cele din urmă fără să își dea seama.

Din perspectivă creștin ortodoxă și sintetizând întreaga Tradiție patristică de până la el, Sfântul Ioan Damaschin învață că: ,,toate sunt distanțate de Dumnezeu, nu însă prin loc ci prin natură“[12]. Interpretând această expresie, G. Florovsky formulează teza fundamentală că distanța ființială între natura divină și cea umană ,,nu este suprimată în nici un caz, ci este numai ascunsă oarecum de iubirea infinită a lui Dumnezeu[13].

Deși în Vechiul și Noul Testament, ,,nu există o mențiune directă privind avortul, excepție făcând interpretarea rabinică a textului din Ieșire 21, 22-23 pe baza textului din Geneză: ,,…Credem, însă suficient să știm că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său[14] și că Mântuitorul Hristos S-a jertfit și a înviat pentru ca omul ,,viață să aibă și s-o aibă din belșug[15]. De aceea, ființa umană, indiferent de stadiul de dezvoltare în care se află, trebuie respectată ca și un Chip al Creatorului, căci de la El vine viața și doar El este în măsură să o ia atunci când vrea[16].

În ce constă măreția omului? Întreabă Sfântul Grigorie de Nyssa. Și tot el răspunde: ,,Nu în asemănarea lui cu lumea creată, ci în faptul că este făcut după chipul naturii care l-a creat“. Aceasta înseamnă că măreția omului se află în destinul lui[17].

Arhetipul omului este fără îndoială Hristos: ,,fiindcă pentru Omul cel nou a fost alcătuită dintru început natura omului; mintea și dorința au fost făcute pentru Acela: minte am primit ca să cunoaștem pe Hristos, dorință ca să alergăm spre El, memorie avem ca să-L purtăm în ea pe El, fiindcă El a fost Arhetipul celor zidite (de El). Fiindcă nu Adam cel vechi este modelul lui Adam cel nou, ci Adam ce nou este modelul celui vechi[18].

Prin urmare, Biserica se opune cu hotărâre avortului, considerându-l, ceea ce este cu adevărat – o crimă. Viața este un dar de la Dumnezeu, pe care îl primim din momentul în care suntem concepuți, de la zămislire. Omul este chip al lui Dumnezeu. Calitatea de persoană ne este conferită de Dumnezeu, de noul Adammodelul celui vechi, iar însuflețirea din momentul zămislirii nu este o axiomă, pe care o luăm ca atare pentru a avea un punct de plecare în demonstrația că avortul este crimă, ci un fapt real, demonstrabil.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie

 

 

Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române cu aprobarea Sfântului Sinod, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2002;

Ciorchină,Larisa,  Iftimie, Constantin,  O viziune asupra vieții, editat de Asociația Provita Media, București, 2003;

Micul Molitvelnic, Edit. Andreiană, Alba-Iulia, 2oo2;

Nellas, Panayotis, Omul animal îndumnezeit, studiu introductiv și trad. de diac. Ioan Ică Jr., Edit. Deisis, Sibiu, 1994;

Petcu, Liviu, Desfrânarea și avortul, răni de moarte ale iubirii. O perspectivă a  Sfinținilor Părinți în actualitate Edit. Fundației Academice Axis, Iași, 2008;

 


[1] Efes. 5, 32;

[2] Micul Molitvelnic, Rugăciunea de binecuvântare la Taina Sfintei Cununii, Edit. Andreiană, Alba-Iulia, 2002, p. 45;

[3] Larisa Ciorchină, Constantin Iftimie, O viziune asupra vieții, editat de Asociația Provita Media, București, 2003, pp. 13;

[4] Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit. Liviu Petcu, Desfrânarea și avortul, Edit. , p. 180;

[5] Tertulian, Despre suflet, XXXVII, 5, p. 311, op. cit. Liviu Petcu, Desfrânarea și avortul, Edit. , p. 181;

[6] Liviu Petcu, Desfrânarea și avortulrăni de moarte ale iubirii. O perspectivă a  Sfinținilor Părinți în actualitate,  Edit. Fundației Academice Axis, Iași, 2008 , p. 181;

[7] Ibidem, p. 14;

[8] Robert Debré, op. cit. O viziune asupra vieții…, p. 18;

[9] Jérome Lejeune, ibidem;

[10] Larisa Ciorchină, Constantin Iftimie, O viziune asupra vieții…, p. 19;

[11] Larisa Ciorchină, Constantin Iftimie, O viziune asupra vieții…,  pp. 18-19;

[12] Sfântul Ioan Damaschin, op. cit. Panayotis Nellas, Omul animal îndumnezeit, studiu introductiv și trad. de diac. Ioan Ică Jr., Edit. Deisis, Sibiu, 1994, p. 13;

[13]G. Florovsky, op. cit. Ibidem, p. 13;

[14] Fc. 1-27;

[15] In. 10, 10;

[16] Părintele Juvenalie, Teroriștii uterului. Terorism științific și etica începuturilor vieții, Eseu de bioetică a gestației, București, Edit. Anastasia, 2002, p. 265, op cit. Larisa Ciorchină, Constantin Iftimie, O viziune asupra vieții…,  pp. 101;

[17] Panayotis Nellas, Omul animal îndumnezeit, studiu introductiv și trad. de diac. Ioan Ică Jr…, p. 12;

[18] Ibidem, p. 17;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s