Răsvan Remus: Profilul spiritual al Sfântului Vasile cel Mare

SFÂNTUL VASILE CEL MARE

,,Printre bunurile pământești, locul cel dintâi îl ocupă buna creștere[1]. De aceea se cuvine să arătăm, mai întâi, formarea spirituală a Sfântul Vasile cel Mare. În chipul acesta, se va arăta și mai mult importanța educației din familie asupra întregii vieți.

Sfântul Vasile cel Mare a văzut lumina zilei în anul 329 sau 330[2] în Cezareea Capadociei, capitala provinciei[3]. Familia în care s-a născut Sfântul Vasile cel Mare era de origine nobilă și adoptase deja creștinismul. Tatăl său era originar din Neocezareea din Pont, fiu al Sfintei Macrina cea Bătrână și purta același nume de Vasile. El era un om cult și retor distins. Mama sa, Emilia, din Capadocia, era fiica unor martiri și o femeie evlavioasă[4]. Că familia sa era de o efervescență creștină cu totul remarcabilă o arată și faptul că aceasta a dat creștinismului șase sfinți: Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Petru de Sevasta, Macrina cea Bătrână, Emilia și Macrina cea Tânără. Primii trei au ajuns episcopi, iar Macrina cea Tânără, sora Sfântului Vasile și un alt frate al său, Naucratios au fost monahi[5]

Vasile este al doilea dintre cei nouă copii care alcătuiau familia numeroasă a lui Vasile și Emilia. Familie exemplară: ,,nicio ceartă, o înțelegere veșnică. Munca, rugăciunea și convorbirile dulci umpleau zilele[6]. ,,Căsnicia lor era mai mult întemeiată pe practicarea virtuților în comun…, ajutând pe cei săraci, ospătând pe cei străini…“[7].

Disciplina primilor săi ani îl pregătea pentru înalta desăvârșire pe care avea să o atingă. Părintele Capadocian a urmat cursurile de retorică și filosofie la școala unde tatăl său era retor, respectiv în Cezareea. A studiat mai apoi la Constantinopol și timp de aproape patru-cinci ani în Atena, unde a avut profesori vestiți: pe Libaniu, Prohersiu și Himeriu. Aici studiază retorica, gramatica, filosofia, astronomia, geometria și medicina[8].

 În timpul studiilor capadociene, a legat cunoscuta și trainica prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz[9]. Aici, la Atena, cea mai vestită cetate a culturii în acea vreme, Sfântul Vasile cel Mare leagă renumita prietenie cu Grigorie. ,,Ceea ce i-a făcut însă pe amândoi unul și același, a fost: Dumnezeu și o dorință de lucruri bune[10]. Cunoșteau în Atena numai două drumuri: unul care ducea la biserică și altul care ducea la școlile înalte de filosofie și retorică în care se cultivau.

Părăsind Atena, pe care a numit-o ,,fericire goală“ (ϰενὴν μαϰρίαν τὰς ̓Αϑήνας ὠνόμαζεν)[11] și după o scurtă perioadă în care a predat retorica în Cezareea (355-356), tânărul Vasile a fost botezat de episcopul Dianius, care a devenit mai apoi citeț (anagnost), iar din 359/360 a fost hirotonit diacon

În anul 356 se reîntoarce în Capadocia, unde a predat pentru puțin timp retorica. Întoarcerea acasă l-a pus pe Sfântul Vasile în fața unei noi provocări. Avea de ales între a continua profesiunea de retor a tatălui său, sau realizarea idealului ascetic plănuit cu prietenul său în timpul studiilor.

Sora sa cea mare, Macrina cea tânără, i-a arătat deșertăciunea acestei lumi[12] și l-a îndemnat spre noul fel de viață creștină. Moartea fratelui său, Naucratie – monahul și scrisoarea venită de la prietenul său Grigorie, prin care acela îi făcea cunoscut felul său de trăire creștină, l-au marcat foarte mult. ,,Am recunoscut – zise el – zădărnicia înțelepciunii înțelepților lumii acesteia; am deplâns trecutul meu mizerabil și am dorit o schimbare în viața mea religioasă[13].

 Sub aceste forme și trăiri, hotărârea Sfântului Vasile cel Mare de a se încreștina, primind botezul, de la episcopul Dianius al Cezareei (357), se concretizează în fapt real. De acum, setea după viața cea duhovnicească este mai mare. Faptul că evenimentul s-a petrecut relativ târziu ține într-un fel și de practica vremii, însă se datorează mai degrabă, pe de o parte, dezvoltării pe care o cunoaște în epocă instituția catehumenatului, iar pe de altă parte, dificultăților ridicate de chestiunea iertării păcatelor postbaptismale. Împărații Constantin și Constanțiu primiseră botezul și unul și celălalt, pe patul de moarte. La scurt timp după botez, Vasile a purces la cercetarea mănăstirilor din Egipt, ajungând acolo la puțină vreme după moartea lui Antoniu Egipteanul (356).

Flacăra vieții duhovnicești fusese aprinsă în sufletul lui de bunul său prieten, Eustatie al Sevastiei, ale cărui cercuri teologice le frecventase în perioada de început și nu în ultimul rând sora sa, Macrina, care, după Grigorie de Nyssa, l-a convins să nu opteze pentru o viață cărturărească, ci pentru una delicată lucrării virtuților[14]. În anul 360 vine la prietenul său, Grigorie de Nazianz.

Viața ascetică a Sfântului Vasile ia cu acest prilej un nou avânt în liniștea singurătății, la adăpostul răutăților omenești. În acest loc, studiază cu sârguință scrierile lui Origen și extrage din ele cele mai frumoase pasaje, despre care credea că este bine să fie cunoscute de câți mai mulți dintre creștini și le adună într-un mănunchi, sub numele de Filocalia, destinată să demonstreze armonia și foloasele pe care le poate dobândi creștinul, studiind atent și cu discernământ filosofiile păgâne (ideea pe care o va dezvolta mai târziu în Omilia Către tineri) și tot în acest timp îmbinând munca cu rugăciunea, Sfântul Vasile s-a ocupat și cu compunerea Regulior monahale[15] (Regulile mari și mici), care vor avea un mare impact asupra organizării și dezvoltării monahismului cenobitic în Biserica Răsăriteană, pe baza lor organizându-se viața monahală în Răsăritul ortodox până astăzi.

După cinci ani de viață pustnicească, Sfântul Vasile este hirotonit în anul 364 preot, iar ceva mai târziu de către episcopul din Cezareea Capadociei, Eusebiu, care îl și ia lângă sine, pentru ca, în urma văditelor lui însușiri, să îi fie stăruitor în diferite probleme teologice și luptător contra arienilor. Noua calitate îi dă Sfântului Vasile ocazia de a veni în contact cu păstoriții din eparhia Cezareei și a avea o oarecare influență în dioceză. Acest fapt stârnește gelozia episcopului său, astfel că el trebuie să plece de la episcopie[16].

            Viața Sfântului Vasile era o împletire de gând și fapta îndreptată spre Dumnezeu și oameni: meditația, rugăciunea personală și cea comună, citirea Bibliei și fapta cea bună formau țesătura vieții lui sfinte.


[1] Sfântul Grigorie de Nazianz, Elogiul Sfântului Vasile cel Mare, trad. de Pr. Donos N., Huși, 1931, p. 128, la Ierod. Ioasaf O. Popa, Viața monahală la Sf. Vasile cel Mare, Edit. ,,Oastea Domnului“, Sibiu, 2010, p. 7; 

[2] Cu privire la data nașterii, părerile sunt împărțite: Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, Arhid. Constantin Voicu, ș.a., socotesc anul 330; sunt însă și alte păreri precum: Stanisilas Giet, care socotesc anul 329;

[3] Acest oraș s-a numit înainte Mazaca și a primit numele de Cezareea. Astăzi, localitatea care s-a înălțat pe locul fostei Cezareeea Capadociei, se numește Kayseri, fiind o mică localitate din sud-estul Turciei. Doar ruinele vechii cetăți mai amintesc de faima orașului de odinioară; 

[4] Constantin Voicu, Patrologie, vol. II, Edit. Basilica a Patriarhiei Române, București, 2009, p. 176;

[5] Marian Vîlciu, Omilia Către tineri a Sf. Vasile cel Mare, relevanța și actualitatea acestei scrieri pentru tinerii vremurilor noastre, la Din comorile teologiei Părinților Capadocieni, Edit. Doxologia, Iași, 2010, p. 69;

[6] Paul Bărbier, l’ Abbé, Vie de Saint Basile, Paris, Lyon, 1891, p. 15, la Ierod. Ioasaf O. Popa, Viața monahală la Sf. Vasile cel Mare…, p. 7;

[7] Sfântul Grigorie de Nazianz, Elogiul Sfântului Vasile cel Mare…, p. 126, la Ierod. Ioasaf O. Popa, Viața monahală la Sf. Vasile cel Mare…, p. 7;

[8] Constantin Voicu, Patrologie, vol. II…, p. 177;

[9] Ioan G., Coman, Frumusețile prieteniei în concepția lumii vechi și a Sfinților Părinți, în ,,G.B.“, anul XIII, nr. 9-10, 1954, p., 507;

[10] Sfântul, Grigorie din Nazianz, Geniul Sf. Grigorie de Nazinaz, București, 1937, p. 14, la Ierod. Ioasaf O. Popa, Viața monahală la Sf. Vasile cel Mare…, p. 8;

[11]F. Boulenger, Grѐgorie de Nazianz, Discours funѐbres en l‘honner de son frѐre Cѐsaire et de Basile de Cѐsarѐe (=Textes et documents pour l ̓étude historique du christianisme 6), Paris, 1908, pp. 58-231, la Ciprian Ioan Streza, Anaforaua Sfântului Vasile cel Mare, Edit Andreiană, Sibiu, 2009, p. 47;

[12] Paul Bărbier, l’ Abbé, Vie de Saint Basile, p. 56, la. Ioasaf O. Popa, Viața monahală la Sf. Vasile cel Mare…, p. 9;

[13] Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 223, la Ioasaf O. Popa, Viața monahală la Sf. Vasile cel Mare…, p. 9;

[14] Anthony Meredith, Capadocienii, trad. din limba engleză de Pr. Constantin Jinga, Edit. Sophia, București, 1995, pp. 52-53;

[15] Constantin Voicu, Patrologie, vol. II…, p. 177;

[16] Ibidem;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s