REMUS RĂSVAN – CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURĂ ÎN VINEREA PATIMILOR MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Frați creștini,

Încă de la Vecernie, imnologia acestei dumnezeiești zile este o imnologie a durerii și a suferinței celei mai mari și mai desăvârșite. A lua act de cunoaștere ori a te transpune –  în starea reală a lui Hristos este de prisos, căci cuvintele sunt mult prea sărăcioase, pentru asta fiind nevoie însă de sensibilitatea, de trăirea și de angajamentul fiecăruia dintre noi. Cu toate acestea vom încerca să vorbim mai mult despre dragostea Lui, decât despre moartea Lui. Căci moartea Sa este iubirea Lui pentru noi, ceea ce ne liniștește. Pentru că niciodată nu L-am văzut pe Domnul ca murind ,,pur și simplu“, ci întodeauna L-am văzut murind pentru noi.

De aceea, înțelegerea imnologiei aferente acestei zile ne este apropiată foarte mult, deoarece, în prim plan – după cum am mai spus – este iubirea Lui pentru oameni: ,,Toate – stă scris – au pătimit împreună cu  Tine, Cel ce ai zidit toate…“. Cosmosul, ,,toată făptura, s-a schimbat de frică“, de o frică a înțelegerii. Întreaga zidire a lui Dumnezeu s-a ,,schimbat la față“ de frică, dar văzând că El Se supune, s-a supus și ea, pătimind, suferind, împreună cu Ziditorul ei.

            Cu toate acestea – călătorind împreună cu Iisus vremea Pătimirii și Răstignirii Sale – mă întreb oare: Câți am suferit împreună cu El, ca să și viem cu El?, căci, – învierea Lui, e și învierea noastră!, spune Sfânta Scriptură. Mărturisesc acest lucru căci este foarte observabil, deoarece, zidirea nerațională a fost mai sensibilă și mai receptivă la dumnezeiștile Sale Patimi, decât oamenii înșiși, care I le-au provocat.

            Pentru câți suferința de a fi târât ,,de ici colo“ de rațiune și de a primi reproșuri de pe înlăcrimata Golgotă ne bântuie la fel de groaznic precum orizontul amintește oamenilor că a fost pus ca eșapod între cer și pământ – Însuși Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos, Cel prezis de profeți– răstignit pe cruce între doi tâlhari? Pentru câți dintre noi faptul că însuși ,,iadul cel cu totul de râs văzându-L pe Iisus coborându-Se întru cele mai de jos – s-a îngrozit, zăvoarele s-au sfărâmat și porțile s-au zdrobit, mormintele s-au deschis, iar morții au înviat“ – mai înseamnă ceva? Căci iadul devine ceva de râs, deoarece s-a speriat de măreția Sa, dând drumul morților ca să învie. Însă tot în această stihiră, numai Adam este desemnat ca cel ce se bucură, făcând să se înțeleagă de fapt, că numai cei Drepți au înviat.

            Oare nu ne asemănăm cei mai mulți dintre noi ca find ,,poporul cel nelegiuit și nedrept“, oameni ,,fără de lege“, ,,călcători de lege“, ,,popor nerecunoscător“ deoarece s-au arătat a fi ne-oameni, mai răi decât oricine. Și atunci să ne întrebăm: ,,Cum îl vom îngropa pe Dumnezeul nostru? Sau cum îl vom înfășura cu giulgiuri? Sau cu ce mâini ne vom atinge de trupul Său cel nestricat? Sau cu ce cântări vom cânta ducerii Sale de aici, Înduratului?“

            Ce înseamnă pentru noi, drept – măritori creștini: Patimile și Răstignirea Domnului Hristos? Ca să nu mai zic de Învierea Sa! Poate că ai fi tentat să te uiți în urmă și să privești la ,,oamenii din jurul Bisericii“ și să arunci vina – precum Ponțiu Pilat! Însă nu te înșela și nici te uita în urmă, și nu asculta nici de cei cărora Dumnezeu le stă pe gât doar ca un jug de ciucuri de sfințenie, ori de cei care poartă o coroană crezând că-i fac mai nobili, ci uită-te la Arhiereul Hristos – Care nu mitră din aur a purtat, ci din spini și mai mult decât atât de faptul că și moartea este plină de viață când trebuie să secere.

 Tu dar! – scrieți propriul acatist, deși nu ești sfânt, tu strânge toți oamenii în jurul tău ca pe rama unei icoane, deși nu ești icoană, tu ia suferința tuturor asupra ta, deși nu ești rană – asemenea – Mântuitorului Iisus Hristos, Care a purtat păcatele tale și a întregii omeniri.

În agonia zbuciumului pătimirii Sale – Hristos așteaptă și astăzi să picure un strop de iubire care să-I înmiresmeze Trupul Cel de viață făcător, să audă doxologii asemenea celor cântate împreună cu Maica Prea Curată: ,,…nu pot răbda să Te văd mort fără suflare“ care să șteargă cuvintele batjocoritorilor de pe Golgota, căci ,,Iată, Lumina mea cea dulce, nădejdea și viața mea cea bună, Dumnezeul meu Care ai apus pe Cruce…“ te voi premări în toate zilele vieții mele întru nădejdea Învierii și a Ta slavă, în veci, Amin.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s