CARTEA DREPTULUI IOV

Locul cărţii în cadrul literaturii biblice

Indiferent cât de înzestrat de către Creator este omul, câte realizări a făcut în toate domeniile, acesta îşi bazează activitatea în mod obligatoriu pe munca şi pe experienţa predecesorilor săi.
Cartea Iov nu face excepţie de la această regulă. În ciuda importanţei sale universale, ea este rezultatul unui anumit timp şi a unei anumite culturi. În ciuda vechimii sale este rezultatul final al unui îndelungat proces de dezvoltare. Poate fi aşadar deplin înţeleasă doar împreună cu mediul din care a luat naştere.

Cartea Iov reprezintă rezultatul unei lungi, complexe şi rodnice activităţi intelectuale din vechiul Israel. Tradiţia evreiască a înţelepciunii a fost ea însăşi întruchiparea unei mai vechi dezvoltări culturale şi literare din întreg Orientul Apropiat.[1]

În vechiul Israel existau trei curente intelectuale spirituale principale. La ele se referă în mod explicit profeţii Ieremia şi Iezechiel, care au prezis distrugerea Templului din Ierusalim şi prăbuşirea statului iudeu (587 î. Hr), şi care au trăit să-şi vadă profeţiile împlinite. Ieremia le vorbeşte duşmanilor săi: nu va pieri legea din mâna preotului, nici sfatul de la înţelept, nici cuvântul (lui Dumnezeu) de la prooroc”(18,17). Iezechiel spune că în ziua judecăţii oamenilor preotului îi va lipsi cunoştinţa legii şi bătrânului sfatul” (7,26).

Aici avem o dovadă de reală agitaţie intelectuală în vechiul Israel exprimată prin activităţile distincte ale preotului, profetului şi ale înţeleptului. Ei au lăsat o mărturie nepieritoare a funcţiunii şi scopurilor lor în trei părţi a Bibliei evreieşti: Torah (Legea), Nebiim (Profeţii) şi Ketubim (Scrierile).

Primul şi cel mai autoritar tip de conducere spirituală în vechiul Israel a fost Tora (îndrumarea, învăţătura şi legea) a cărui păstrător şi interpret a fost preotul (kohen). În principiu preoţii au fost păzitorii şi săvârşitorii cultului la templu, dar ei au făcut mult mai mult, fiind singurul grup educat sau învăţat, au devenit păstrătorii cultului, autorităţi medicale, judecători şi arbitrii în toate problemele religioase, cât şi păstrătorii vechii tradiţii istorice a poporului evreu.

Autoritatea preoţilor deriva din revelaţia divină primită prin Moise. În această perioadă critică preoţii care păstrau tradiţiei naţionale, cultului şi a codului de legi s-au simţit nevoiţi să creeze o Tora mai completă, mai largă, care trebuia să fie păstrată până în ziua restabilirii naţionale. Aceasta a fost Torah lui Moise, fundamentul fiind chiar de la Marele Legiuitor Însuşi, în vreme ce tot conţinutul acesteia derivă de la aprobarea autorităţii divine.[2]

După reîntoarcerea din exilul babilonian Tora scrisă a fost completă, nu mai era nimic de adăugat sau de scos. Tora orală, produsul lăcaşelor de studiu sau academiilor rabinice, vor face ca religia iudaică să sporească şi să se dezvolte.

Al doilea tip de activitate spirituală în Israelul preexilic a fost profetismul. Ca şi multe alte aspecte ale vieţii israelite, rolul profetului a reprezentat o dezvoltare unică a tuturor popoarelor semitice. Funcţia sa nu era strictă de a prezice viitorul. Se crede că putea de asemenea să-l modeleze, adică să aibă o anumită influenţă asupra viitorului.

Cel de-al treilea tip îl reprezentau înţeleptul (hakam) sau bătrânul (hazaken), al căror domeniu de activitate era înţelepciunea (hokmah)[3].

Astfel, în acest context, Cartea Iov reprezintă suprema realizare a înţelepciunii iudaice. În formă şi în modul de alcătuire, cât şi în fond şi conţinut cartea are exemple clare de învăţătură din formele de înţelepciune. Toate indiciile din această carte, chiar şi cele de ordin literar demonstrează că Iov este o scriere sapienţială, în ea folosindu-se frecvent mashal-ul, genul literar caracteristic înţelepciunii, are apare în metafore, proverbe şi în alte forme.

Autorul cărţii Iov, fără a fi deloc inferior intelectual oricăruia alt scriitor antic, are o profundă natură emoţională şi o mai mare capacitate de  implicare în bucuria sau în suferinţa semenului său. El a ajuns la indignare nu datorită limitării intelectuale a omului într-o lume pe care nu a creat-o, ci mai degrabă datorită suferinţei omului într-o lume în care nu a cerut să se nască. El a ajuns să se lupte cu marile întrebările pe care şi le puseseră psalmistul, profetul şi poetul de secole şi care au rămas cea mai mare piatră de încercare asupra credinţei: De ce omul imoral prosperă şi cel drept suferă? De ce există rău într-o lume creată de Dumnezeu?

Caracterul autentic sapienţial al cărţii Iov este arătat de tema centrală. Toţi protagoniştii în dezbatere – Iov, prietenii săi, Elihu, Dumnezeu – caută să stabilească valabilitatea părerilor lor făcând uz de metode de argumentare logică, de observare a realităţii şi de claritatea cunoaşterii.

Pe de altă parte în alegerea lui Iov, un neevreu, ca erou, autorul a scos în evidenţă importanţa universală a temei sale şi a fost capabil să transmită problemele de respectare a legii ritualice iudaice, care s-a urzit atât de mult în conştiinţa comunităţii postexilice.[4]

Dintre genurile poetice, evreii au cultivat cu predilecţie genul liric şi genul gnomic sau didactic. Cel mult se poate vorbi de tendinţe epice în cartea Iov şi dramatice în cartea Cântarea Cântărilor.[5] În acest context se cuvine subliniat caracterul prin excelenţă religios al poeziei ebraice. Această colecţie se înscrie ca o categorie distinctă între cărţile Vechiului Testament şi este cunoscută sub denumirea de cărţi didactico-poetice.[6]

Cărţile Psalmi, Iov, Proverbele, Cântarea cântărilor şi Ecclesiastul atât cu privirea la cuprinsul şi scopul lor, cât şi cu privirea la forma lor externă se deosebesc de toate celelalte cărţi ale Vechiului Testament fiindcă ele au ca obiect mai ales înţelepciunea divină, exegeţii antici numindu-le Cărţile înţelepciunii divine. Aceasta mai ales pentru că erau destinate mai ales pentru cultivarea moravurilor şi pentru arătarea căii spre mântuire, ele s-au numit morale sau didactice.[7]

Dintre acestea ne oprim asupra cărţii lui Iov, pentru că aceasta ocupă prin originalitatea cuprinsului ei un loc aparte în cadrul canonului biblic al Vechiului Testament. Chiar dacă este inclusă în cadrul cărţilor didactico-poetice, se deosebeşte totuşi substanţial de acestea, deoarece respectă un plan minuţios întocmit şi o gradaţie logică în exprimarea ideilor. Ea alcătuieşte o istorisire bine închegată, autorul ei făcând dovada unui spirit profund creator.[8]

Cartea lui Iov a fost recunoscută drept una din cele mai însemnate opere poetice ale tuturor timpurilor. Printre scriitorii evrei, autorul acestei cărţi expune vocabularul cel mai larg. În această carte sunt expuse vaste surse de cunoaştere, un stil superb şi o expresie plină de forţă, profunzime de gândire, o excelentă stăpânire a limbajului, idei nobile, un înalt standard etic şi o sinceră dragoste pentru natură.[9]

 


[1]Marvin H. Pope, Job : Introduction, Translation and Notes , Ed. Doubleday & Company,  Garten City, New York, 1965, p. 6-7;

[2] Gordis Robert, The Book of God and Man, The University of Chicago Press, Chicago & London, 1965, p.19;

[3] Ibidem,  p. 20;

[4] Ibidem, p.32-45;

[5] Pr. Prof. Vladimir Prelipcean ş. a., Studiul Vechiului Testament, Ed. I.B.M.B.O.R, Bucureşti, 1955, p. 201;

[6] Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan,  Cărţile didactico-poetice, Ed. Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001, p.6-7;

[7] Arh. Prof. Dr. Vasile Tarnavschi, Introducere în Sfintele Cărţi ale Testamentului Vechiu, Ed. Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1928, p. 481 – 482;

[8] Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan,  op. cit.,  p.17;

[9] Samuel J. Schultz, Privire de ansamblu asupra Vechiului Testament, p. 298;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s