CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Contenciosul administrativ reprezintă una dintre instituţiile fundamentale ale dreptului public, ce a evoluat, în principal datorită practicii judiciare şi doctrinei şi apoi a reglementărilor juridice[1].

,,La 13 decembrie 1925 a fost elaborată şi a intrat în vigoare, în baza art. 107 din Constituţia României  din 29 martie 1923 – Legea contenciosului administrativ[2]. Această lege stabilea unele condiţii speciale pentru intentarea acţiunilor de contencios administrativ: condiţii privitoare la calitatea reclamantului; la natura actului atacat şi cu privire la termene şi forme. În sistemul acestei legi existau şi o serie de ,,fine de neprimire” , care duceau la respingerea acţiunii de la bun început, ca inadmisibilă[3].

Valentin Prisăcaru precizează că aceasta reprezintă ,,o formă juridică de apărare a drepturilor omului împotriva eventualelor abuzuri ale organelor administraţiei publice şi a funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestor organ” fie ,,un caz concret, în care activitatea unor organe de stat care realiteată sarcinile unei puteri în stat este controlată de către unele organe de stat, care realizează sarcinile altei puteri în stat[4].

Noţiunea de contencios administrativ, ca fenomen juridic, are două accepţiuni: una, de activitate menită să soluţioneze un conflict de interese, un conflict juridic, iar cea de-a doua, de autoritate competentă să soluţioneze asemenea conflicte juridice[5].

Activitatea autorităţilor administraţiei publice este supusă nu numai controlului parlamentar şi celui exercitat din însăşi interiorul sistemului, adică de autorităţi ale administraţiei publice, ci şi controlului judiciar[6]. Acest din urmă control se exercită fie din instanţe anume create – instanţe de contencios administrativ – fie de instanţe de drept comun, sau de autorităţi ale administraţiei publice cu atribuţii jursdicţionale anume stabilite de lege în acest scop.

După Revoluţia din Decembrie 1989 a fost adoptată Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990[7] care are o semnificaţie deosebită, întrucât dă o reală consistenţă juridică dreptului persoanelor fizice sau juridice vătămate printr-un act administrativ, de a obţine pe cale judecătorească anularea actului şi repararea pagubei[8].

Baza legală a contenciosului administrativ în România o constituie dispoziţiile art. 21 şi 48 din Constituţie, potrivit căruia persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea într-un termen legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei”[9], conform căreia orice persoană fizică sau jurudică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i repara cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”[10]; art. 122, alin 4 din Constituţie, potrivit căruia prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept; art.  135, alin. 1, din Legea nr. 215/2001, conform căruia în faţa administraţiei publice locale şi judeţene, prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, actele acestora precum şi pe cele ale preşedintelui consiliului judeţean, cu excepţia celor de gestiune curentă, dacă le consideră ilegale. Actul atacat este suspendat de drept”.

            De asemenea, activitatea de contencios administrativ este realizată de secţiile de contencios administrativ, înfiinţate pe baza art. 17 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, modificată prin Legea nr. 53/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a legii Contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, la tribunalele judeţene şi al municipiului Bucureşti la curţile de apel şi la Curtea Supremă de Justiţie[11].

Pe baza actualei legistlaţii în vigoare, putem defini contenciosul adminstrativ ca pe o activitate de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ, stabilite de lege, a litigiilor în care cel puţin una din părţi este o autoritate publică, o autoritate administrativă, respectiv un funcţionar public, litigii generate prin emiterea unui act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri[12].

Criteriile folosite sunt: atribuirea prin lege a competenţei de a emite acte administrative, natura activităţii (interes public, serviciu public sau de utilitate publică) şi mijloc de organizare a executării şi de executare a legii[13].

Reclamant în cauzele în contencios administrativ poate fi orice persoană, fizică sau juridică, română sau străină, care are capacitatea de a sta în justiţie şi se consideră vătămată[14] în drepturile ce i-au fost recunoscute de lege[15], printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi de a-i rezolva cererea la un drept recunoscut de lege[16].

Condiţiile privind natura actului. În temeiul art. 1, alin. (1) din Legea nr. 29/1990, persoana vătămată în drepturile sale poate acţiona numai împotriva actelor administrative şi împotriva refuzului nejustificat al unei autorităţi administrative (cf. art. 48, alin. (1) din Constituţie, ,,autoritate public) de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege cu privire la admiterea acţiunii în justiţie numai împotriva actelor administrative propriu-zise , cât şi pentru refuzul nejustificat de a rezolva o cerere privitoare la un drept recunoscut de lege, se impun următoarele precizări[17].

În privinţa actului, există opinia potrivit căreia legiuitorul s-a ferit să elaboreze o definiţie a ,,actului administrativ propriu-zis”, întrucât aceasta era sarcina doctrine, care, în general, s-a oprit la formularea ,,manifestare unilateral de voinţă, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii, în regim de putere public, adică a modifica situaţii juridice subiective sau obiective[18].

Cu privire la răspunsul nejustificat, într-o opinie se susţine că sunt fapte material assimilate de lege actelor administrative, iar într-o altă opinie la care ne raliem, sunt calificate ,,acte administrative assimilate”[19]

Pârât în litigiile de contencios administrativ pot fi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice şi regiile autonome de interes public şi oricare alt serviciu public, creat pentru a satisface interesele generale ale societăţii. Deci, nu vor putea avea calitatea de pârâţi, în litigiile de contencios administrativ, organizaţiile cooperatiste sau neguvernamentale, agenţii economici şi persoanele juridice cu scop nelucrativ, cu excepţia celor care sunt abilitate prin lege să presteze servicii publice. Acţiunile în contencios administrativ pot fi formulate şi împotriva funcţionarului autorităţii pârâte, care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvării cererii, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin actul emis sau prin întârziere[20].

Numai actele administrative pot face obiect al acţiunii de contencios administrativ, pentru că numai actele juridice (nasc, modifică sau sting) efecte juridice. Faptele materiale şi operaţiunile administrative, nu pot face obiect al unui asemenea acţiuni întrucât, prin ele însele, acestea nu produc efecte juridice. Chiar şi ,,avizele” care se dau în legătură cu elaborarea actelor administrative nu pot face obiectul acestor acţiuni[21].

Pot fi atacate cu acţiune în contencios administrativ şi actele administrative jurisdicţionale (cu excepţia celor din domeniul contravenţional), după epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale prevăzute de lege[22].

Instanţa de contencios administrativ poate hotărî atât asupra daunelor materiale, cât şi asupra daunelor morale, fiind pentru prima dată când în legistlaţia română se consacră răspunderea pentru daunele morale[23].

BIBLIOGRAFIE

 

Manda, Corneliu, Drept administrativ. Tratat elementar, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2001;

Negoiţă, Alexandru, Contenciosul administrativ şi elemente de drept administrativ, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1992;

Negulescu, Paul, Alexianu, G., Tratat de drept public, Tomul II, Casa Şcoalelor, 1943;

Preda, Mircea, Tratat de drept administrativ român. Partea generală, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1993;

Idem, Drept administrativ, Partea generală, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2000;

Prisăcaru, Valentin, I., Contenciosul adminstrativ român, Edit. All, Bucureşti, 1994;

Purdă, Nicolae, Protecţia drepturilor omului. Mecanisme interne şi internaţionale, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2001;

 

STUDII ŞI ARTICOLE

Iorgovan, Antonie, Vida, Ioan, Constituţionalizarea contenciosului administrativ român, Revista ,,Dreptul”, nr. 5-6/1994;

Pătulea, Vasile, Discuţii în legătură cu căile de atac împotriva actelor administrative jurisdicţionale, Revista ,,Dreptul”, nr. 2/1998;

Santai, Ioan, Competenţa instanţelor judecătoreşti referitoare la încălcarea legii în activitatea autorităţilor administrative publice, Revista ,,Dreptul”, nr. 1/1995;


[1] Antonie Iorgovan, Ioan Vida, Constituţionalizarea contenciosului administrativ român, Revista ,,Dreptul”, nr. 5-6/1994, p. 3;

[2] Mircea Preda, Tratat de drept administrativ român. Partea generală, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1993, p. 281;

[3] Nicolae Purdă, Protecţia drepturilor omului. Mecanisme interne şi internaţionale, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 284;

[4] Valentin I. Prisăcaru, Contenciosul adminstrativ român, Edit. All, Bucureşti, 1994, p. 1;

[5] Paul Negulescu, G. Alexianu, Tratat de drept public, Tomul II, Casa Şcoalelor, 1943, p. 141;

[6] Ioan Santai, Competenţa instanţelor judecătoreşti referitoare la încălcarea legii în activitatea autorităţilor administrative publice, Revista ,,Dreptul”, nr. 1/1995, p. 16;

[7] Publicată în Monitorul Oficial, nr. 122 din 8 noiembrie 1990;

[8] Nicolae Purdă, Protecţia drepturilor omului. Mecanisme interne şi internaţionale…, p. 285;

[9] Art. 48, alin.1 din Constituţia României;

[10] Art. 1 din Legea nr. 29/1990;

[11] Publicată în Monitorul Oficial nr. 122 din noiembrie 1990, iar Legea nr. 59/1993 publicată în Monitorul Oficial, nr. 177 din iunie 1993;

[12] Corneliu Manda, Drept administrativ. Tratat elementar, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 285;

[13] Alexandru Negoiţă, Contenciosul administrativ şi elemente de drept administrativ, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1992, p. 98;

[14] Potrivit alin. (1) al art. 1 di  Legea nr. 29/1990, se cere persoanei condiţia de a dovedi că a fost vătămată în drepturile saşe recunoscute de lege, pentru a se putea adresa instanţei de contencios competente, în vederea anulării actului, recunoaşterea  dreptului şi răscumpărarea pagubei ce i-a fost cauzată;

[15] Cf. prevederilor art. 1, alin. (1) din Legea nr. 29/1990 si potrivit art. 48 din Constituţie;

[16] Mircea Preda, Drept administrativ, Partea generală, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 248;

[17] Corneliu Manda, Drept administrativ. Tratat elementar…, p. 296;

[18] Ibidem;

[19] Ibidem;

[20] Mircea Preda, Drept administrativ, Partea generală…, pp, 248-249;

[21] Vasile Pătulea, Discuţii în legătură cu căile de atac împotriva actelor administrative jurisdicţionale, Revista Dreptul, nr. 2, 1998, p. 25: ,,Se consideră act administrativ (şi nu fapt) atât refuzul manifestat expres cât şi cel implicit, rezultat din tăcerea administraţiei sau din nepronunţarea sa în termenul de 30 de zile sau un alt termen prevăzut de lege”;

[22] Ibidem;

[23] Mircea Preda, Drept administrativ, Partea generală…, p. 249;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s