CONTRACEPEŢIILE ŞI PLANNING-UL FAMILIAL

DEVIAŢII MORALE ,,MENITE” ŞTIRBIRII VIEŢII -CONTRACEPEŢIILE ŞI PLANNING-UL FAMILIAL

 

În cele de mai sus am amintit despre rolul familiei şi definirea acesteia de către Sfântul Ioan Hrisostom ca o „mică biserică”. În cele ce urmeză este important a sublinia şi datoriile pe care tinerii căsătoriţi, le au de când şi-au asumat ,,jugul” unei căsnicii şi mai mult ,,calea” pe Care Mântuitorul o arată prin imboldul: ,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”!

Soţii sunt împreună lucrători ai întrupării în familia lor a idealurilor creştine. Fiecare este pentru celălalt un educator şi trebuie să caute să fie model prin cuvânt şi prin faptă. Unul trebuie să aibă credinţă în Dumnezeu şi atunci casa lor va fi plină de binecuvântare cerească.

Spiritualitatea ortodoxă dezvoltă astfel cea mai înaltă şi frumoasă învăţătură referitoare la vocaţia comunitară a familiei. Familia reprezintă, cu adevărat, leagănul civilizaţiei, locul, mediul şi atmosfera dezvoltării fizice şi sufleteşti a personalităţii umane. Ea reprezintă locul în care petrecem cea mai însemnată parte a vieţii noastre, mai întâi ca şi copii, iar apoi ca părinţi şi din acest motiv trebuie să fim preocupaţi de a transforma familia şi căminul nostru într-un loc al confortului fizic şi spiritual, al păcii şi înţelegerii, al liniştii şi mângâierii, al bucuriei şi al dăruirii, al credinţei şi rugăciunii, al jertfei şi al respectului.

Din acest motiv, spiritualitatea ortodoxă, pornind de la cuvintele Sfântului Ioan Hrisostomul, numeşte familia „Biserica de acasă“, „Biserica în miniatură“, loc al împlinirii şi realizării mutuale, trupeşti şi sufleteşti, neuitând însă să-i sfătuiască pe bunii ei membri să caute să vadă şi să transforme familia  într-o şcoală a vieţuirii creştine şi a virtuţilor, într-un „laborator“ al mântuirii şi desăvârşirii, dar în acelaşi timp, arătând şi caracterul ei de altar de jertfă[1].

O a doua deviaţie morală legată de viaţa conjugală şi de familie pe care medicina şi psihologia o au în vedere (din ce în ce mai mult), pentru ,,dreptul la viaţa” este contracepţia. Copiii de vârstă şcolară sunt informaţi în legătură cu reproducerea încă de la vârsta de şapte ani, iar la zece-doisprezece ani li se prezintă diferitele tipuri de metode contraceptive. Asemenea eforturi par să fie încununate de succes[2].

Teologia morală scoate în evidenţă întregul cortegiu de nelegiuiri ale atitudinii anticoncepţionale. Odată cu inaugurarea căsătoriei, prin metodele sterilităţii voluntare, soţii acceptă plăcerea ca un scop în sine al legăturii conjugale care legitimează intervenţiile capabile să pună piedici în calea transmiterii vieţii.

Abaterea voită de la binecuvântarea procreării şi susţinută prin mijloace concrete este o deviaţie morală şi fizică ce pune în primejdie atât viaţa matrimonială, cât şi viaţa fizică şi cu atât mai mult, pe cea morală şi duhovnicească a celor doi soţi sau parteneri.


[1] Ioan C. Teșu, Patima desfrânării și lupta împotriva ei. Frumusețile căsătoriei și ale familiei creștine…, p. 129;

[2] Rita L. Atkinson, Richard C. Atkinson, Edward E. Smith, Daryl J. Bem, Introducere în psihologie…, p.  134;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s