FECIORIA – CHIPUL „VIEŢII CELEI DIN RAI”

                               FECIORIA – CHIPUL „VIEŢII CELEI DIN RAI”

 

Fără a lăuda căsătoria, Părintele Capadocian o acceptă. Monahii sunt, însă, cei care doresc să atingă perfecţiunea. Sfântul Vasile nu cere tuturor să părăsească lumea pentru a îmbrăţişa asceza monastică, dar îşi doreşte ca tot mai multe inimi să fie doritoare de o astfel de viaţă, fără ca atenţia cititorilor operei să fie concentrată asupra acestui stil de viaţă, fără ca Părintele nostru să-l nege pe celălalt. Dimpotrivă, ca un fin cunoscător al vieţii, Sfântul Vasile arată jertfa la care cel căsătorit este chemat să trăiască: cel căsătorit, fiind în tranşeul luptei, nu poate abandona lupta, ca şi cum ar vrea să îmbrăţişeze viaţa lumii, căci pentru dobândirea mântuirii este nevoie de multe osteneli[1].

Sfântul Ioan Gură de Aur consideră că fecioria nu este superioară doar căsătoriei, ci chiar şi stării îngereşti: „Bun lucru este fecioria; sunt de acord şi eu. E mai bună decât căsătoria, mărturisesc şi asta. Dacă vrei, pot adăuga că este cu atât mai bună decât căsătoria pe cât este mai bun cerul decât pământul, îngerii, decât oamenii. Pot merge încă şi mai departe şi să spun ceva mai mult, anume că fecioria este superioară şi stării îngereşti. Îngerii, într-adevăr nu se însoară, nici nu se mărită, dar nu sunt alcătuiţi din trup şi suflet, nu locuiesc pe pământ, nu ţin piept unei mulţimi de patimi, n-au nevoie de mâncare şi băutură; nu-i poate atrage frumuseţea oamenilor, nu-i poate vrăji nimic[2].

Dar, în acelaşi timp, consider că pentru unii oameni, căsătoria este prilej de antrenare în „dorinţele, plăcerile şi grijile lumeşti[3]. Există în natura trupului o dorinţă puternică şi constrângătoare exprimată prin dorinţa bărbaţilor pentru femeie, sau a femeilor pentru bărbat. Spre deosebire de aceştia, „cel necăsătorit poate să se întreţină singur pe sine şi nevoile sale legate de trup, sau poate chiar să le şi înfrunte, pentru că are puterea să se convingă uşor spre aceasta; dar cel care are grija soţiei şi a copiilor nu este stăpânul părerii lui – este invadat de griji nenumărate[4].

Porunca din referatul biblic al creaţiei: ,,Umpleţi pământul“ este înţelească tocmai în acest sens duhovnicesc: carnea care v-a fost dată trebuie umplută de lucrări bune. Dorul de Dumnezeu, sădit în inima fiecărui om, va ţine trează conştiinţa că nu avem pe acest pământ cetate stătătoare: „în viaţa aceasta toţi suntem pe drum şi toţi ne grăbim spre sălaşul nostru, al fiecăruia[5].

Faţă de omul căsătorit, trupul monahului este cu totul dăruit şi consacrat lucrării şi iubirii lui Dumnezeu. Monahul nu mai are putere propriului său corp. De aceea, va spune că cinul monahal este o rânduială a celor fără trup. Fecioria include deopotrivă sufletul şi trupul. Este posibil să rămâi trupeşte neatens şi totuşi sufletul să îţi fie rănit. Sfântul Vasile cel Mare el însuşi mărturisea cu sfântă sinceritate: „Nici de femeie nu ştiu, nici feciorelnic nu sunt[6]. Totodată, fecioria, puritatea absolută, este atribut divin, originar Persoanelor Prea Sfintei Treimi. Iar ca răspuns din partea făpturii, îndeosebi a monahului, înseamnă oferirea în totală iubire lui Dumnezeu, în împlinirea poruncii: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot cugetul tău[7].

Fecioria este suprafirească, este chipul , „vieţii celei din Rai” cum spune Sfântul Ioan Damaschin. Este modul de viaţă al îngerilor şi, mai mult, al Prea Curatei Fecioare de Dumnezeu Născătoare.

Atât în vremea Sfântului, ca şi astăzi, unii dintre vieţuitorii mănăstirilor socoteau că fecioria constă numai în ferirea de a naşte fii. Marele Părinte spune răspicat: trăirea în feciorie nu este numai ,,o ferire de naşterea de copii, ci toată trăirea, viaţa şi obiceiurile trebuie să fie feciorelnice[8]. Deci în fecioria desăvârşită se cuprind şi celelalte două făgăduinţe monahale: sărăcia şi ascultarea. De altfel, nici nu se poate ajunge la vârful nevoinţelor, care este fecioria sufletească şi trupească, fără a ne osteni să urcăm aceste două condiţii: lepădarea de averi şi părăsirea voinţei proprii. Şi nici nu cutează cineva să pornească la aceste urcuşuri dacă nu este atras de priveliştea încântătoare de pe vârf. Deci „ fecioria este împreună-lucrătoare cu aceste nevoinţe[9].

Sfântul Vasile cel Mare într-o epistolă adresată către un tânăr care a abia a început o viaţă ascetică, dar apoi a îmbrăţişat cariera armelor, îi reproşează că se leneveşte în a răspunde la scrisori şi îi mărturiseşte că doreşte să ştie totul despre el, în special dacă stăruie în hotărârea cea dintâi – de a urma viaţa ascetică – sau, aşa cum se aude, şi-a schimbat planul şi doreşte să devină militar. Firminios este chemat se revină în patrie pentru a se dedica preocupării celei dintâi.

Epistola cu răspunsul lui Firminios la scrisoarea precedentă, mărturiseşte că faptele s-au petrecut deja – referindu-se probabil la cariera armelor – dar resimte nevoia unui avertisment care să împiedice săvârşirea pentru a doua oară a aceleiaşi greşeli[10]. Sfântul Vasile, privind viaţa acestui tânăr, îl încredinţează pe acesta, zicându-i: „Apărarea fecioriei va fi de neînvins şi de nebiruit, datorită ajutorului dumnezeiesc[11].

Chipul monahal este ca şi al doilea Botez, iar tunderea în monahism este o dezbrăcare de omul cel vechi, supus păcatului şi îmbrăcarea în omul cel nou. Este  chemare către viaţa îngerească[12].

Harisma fecioriei nu poate fi dobândită numai prin renunţarea la naşterea de prunci, căci se poate desfrâna şi prin cuvânt sau văz, prin săvârşirea adulterului, cu urechea, prin ascultarea de cuvinte nepotrivite. Atât cei care sunt dedicaţi vieţii netrupeşti, dar şi cei căsătoriţi sunt chemaţi, se pot face părtaşi fericirii dumnezeieşti[13]. Pentru că înţeleptul adevărat, care are trupul drept sală de meditaţie şi de locuinţă sigură a sufletului, chiar dacă s-ar afla din întâmplare în piaţă, sau la bâlci, sau la munte, sau pe camp, sau în mijlocul unei mari mulţimi, el îşi concentrează mintea în sine şi reflectează la cele ce i se potrivesc lui. Căci este posibil ca ascetul stând la casă, cu gândurile să rătăcească afară[14].

În concluzie, fecioria sau castitatea monahului are drept formare transfigurarea în Duhul Sfânt a iubirii cât mai pure faţă de Dumnezeu şi întreaga existenţă. A unei iubiri care aspiră la castitatea maternă, după chipul Maicii Domnului, care a unit dumnezeieşte fecioria cu maternitatea. Monahul este conştient că numai dobândind şi păstrându-şi o inimă castă, eliberată de patimi şi iubind cu o iubire maternă, o maternitate spirituală după chipul Maicii Domnului, poate sluji jertfelnic, curat, Mirelui Hristos şi semenilor săi[15].

 

 

 

 

 

 

 


[1] Idem, Cuvânt ascetic (I) şi sfătuire pentru renunţarea la viaţa lumească şi pentru desăvârşirea duhovnicească, II, ,,P.S.B.“, XVIII, p. 469;

[2] Ioan C. Teșu, Patima desfrânării și lupta împotriva ei. Frumusețiile căsătoriei și ale familiei creștine …, 46, op. cit. Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre feciorie…, p. 18;

[3] Cristian-Alexandru Barnea, Din comorile teologiei Părinţilor Capadocieni…, p. 352;

[4] Ibidem, p. 353;

[5] Idem, Epistola 5, P.G., 32, col. 240, la Cristian-Alexandru Barnea, Din comorile teologiei Părinţilor Capadocieni…, p. 361;

[6] Sfaturi la intrarea în monahism…, p. 32;

[7] Mt. 22, 37;

[8] Ierod. Ioasaf O. Popa, Viaţa monahală la Sfântul Vasile cel Mare…, p. 53;

[9] Ibidem, p. 52;

[10] Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 117, la Adrian Morţun, Din comorile teologiei Părinţilor Capadocieni…, pp. 453-454;

[11] Ibidem;

[12] Sfântul Vasile cel Mare, Despre chipul şi cinul monahal, în Sfaturi la intrarea în monahism, Edit. Anastasia, Bucureşti, 1998, p. 69;

[13] Idem, Cuvânt ascetic (II), I, în ,,P.S.B.“, XVIII, p. 198, la Cristian-Alexandru Barnea, Din comorile teologiei Părinţilor Capadocieni…, p. 353;

[14]Idem, Constituţiile ascetice, cap. V: Se cuvine ca ascetul să se îndeltnicească cu lucrări potrivite, la Cristian-Alexandru Barnea, Din comorile teologiei Părinţilor Capadocieni…, p. 353;

[15]Alexandru Barnea, Din comorile teologiei Părinţilor Capadocieni…, p. 37;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s