SEXUALITATEA?

ADEVĂRATA DRAGOSTE DE SINE ŞI PENTRU PROPRIUL TRUP

            În toate culturile premoderne, sexualitatea este percepută ca ceva fascinant, dar, în acelaşi timp, o spunem astăzi, ea poate constitui o sursă de derută. Deşi pentru mulţi legătura dintre sexualitate şi mistică este de neconceput, trebuie subliniat faptul că în mistică, ca şi în sexualitate, se vizează un extaz, este vorba  de a-ţi abandona propriul eu şi a te uita pe tine. În sexualitate se abandonează propriul eu în iubirea pentru o altă persoană, dar în această iubire umană, se poate resimţi şi iubirea infinită a lui Dumnezeu. Să nu uităm că misticii şi-au exprimat experienţa lor cu Dumnezeu recurgând la un limbaj „erotic” pentru că acesta poate foarte bine descrie ceea ce dă Dumnezeu omului când este una cu El.

Sfântul Augustin descrie atitudinea faţă de iubire, într-un fel pe care trebuie să o punem în practică: „prin urmare, omul are de învăţat felul iubirii, adică în ce fel să se iubească, pentru a-şi fi de folos sieşi – căci a te îndoi că te poţi iubi şi îţi poţi fi de folos este curată nebunie. Omul este deci dator să înveţe în ce fel să îşi iubească trupul, ca să îl îngrijească într-un mod ordonat şi cu înţelepciune; pe de altă parte – spune Augustin – că îşi iubeşte chiar trupul şi că vrea să îl aibă sănătos şi intact este la fel de evident”[1].

Acelaşi Sfânt Părinte continuă mai apoi astfel: „aşadar, cineva poate iubi altceva mai mult decât sănătatea şi integritatea trupului său – pentru că se găsesc mulţi care au acceptat dureri şi pierderea voluntară a unor membre[2], ca să aibă însă parte de alte lucruri, pe care le îndrăgeau mai mult.” Deci nu trebuie să spunem despre cineva că nu îşi iubeşte sănătatea şi integritatea trupului, pentru că iubeşte mai mult altceva, căci şi avarul, deşi îşi iubeşte averea, îşi cumpără totuşi pâine; când face acest lucru, dă bani, pe care îi iubeşte mult şi doreşte să-i înmulţească, dar preţuieşte mai mult sănătatea trupului său, care se întreţine cu acea pâine[3].

Iată în acest sens cuvintele vechi-testamentare care relevă iubirea între un mire şi mireasă: ,,Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul. Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc[4], ş.u.., cântarea celebrează într-adevăr iubirea umană ca cel mai frumos dar al Creatorului dat inimii omului. Cântarea Cântărilor, este o colecţie de cântece care celebrează iubirea loială şi reciprocă ce conduce la căsătorie; proclamă legalitatea şi exaltă valoarea iubirii umane; iar subiectul nu este doar profan, din moment ce Dumnezeu a binecuvântat căsătoria.

Extrapolând din al doilea capitol al cărţii: ,,Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele. Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete…” (2, 1-2); ,,Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte. Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită”… (2, 8-9),  Cântarea exaltă iubirea umană aşa cum Dumnezeu a dorit-o să fie dintru început, o stare de fervoare şi de inocenţă în acelaşi timp, o stare pe care cuplul fidel lui Dumnezeu trebuie să se străduiască să o atingă.

Astăzi se impune ca oamenii să dobândească o noţiune sănătoasă de „iubire”, chiar dacă în familie acest subiect este tabu. Este esenţial ca tânărul să se raporteze la propria sexualitate cu bucurie şi să o considere drept un dar de la Dumnezeu. Dar în acelaşi timp, fiecare tânăr trebuie să înveţe să rămână liber vizavi de sexualitatea lui şi să înveţe că nu trebuie să se lase determinat de ea. Sfântul Apostol Pavel spune despre sexualitate: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos[5] .

Vedem cum Dumnezeu este acela care, în dorinţa Sa de a atinge inima omului, nu ezită să folosească limbajul care este cel mai accesibil simţurilor lui. ,,S-a oprit, spune Sfântul Grigorie de Nyssa, la limbajul slăbiciunii noastre[6]. Aşa după cum Cuvântul s-a golit pe Sine într-o zi întrupându-Se şi asumându-Şi caracterul umil al condiţiei noastre, de la începutul revelaţiei Sale El s-a golit pe Sine în cuvinte scrise, încredinţându-Se cuvintelor noastre şi imaginilor trupeşti. ,,Pentru a aprinde inimile noastre de iubirea Sa sacră”, afirmă Sfântul Grigorie cel Mare în stilul său magnific, ,,El merge până acolo încât foloseşte limbajul iubirii noastre şi, aplecându-Se astfel în cuvinte, înalţă înţelegerea noastră; într-adevăr, prin limbajul acestei iubiri învăţăm cât de puternic trebuie să ardem de iubirea divină[7].

Dacă Dumnezeu nu ar fi îndrăznit să vorbească în cel mai uman şi arzător limbaj al iubirii, am fi avut noi îndrăzneala să credem pasiunea care există în inima Sa pentru noi? Şi de aceea, departe de a fi rezervată anumitor suflete privilegiate, ,,Cântarea este o carte pentru toţi oamenii, o carte care ne face să redescoperim şi să păşim pe calea iubirii[8].

 


[1] Sfântul Augustin, De Doctrina christiana: introducere în exegeza biblică, Ed. bilingvă, trad. de Marian Ciucă, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 87;

[2] Mt. 22, 37;

[3] Sfântul Augustin, De Doctrina christiana: introducere în exegeza biblică…, p. 87;

[4] Cântarea Cântărilor, 1, 1-2;

[5] I. Cor. 6, 12;

[6] Sf. Grigore cel Mare, Moralium, XX, XXXII; PL 76, 175A;

[7] Idem, Expositio in Canticum Canticorum 3; CCL 144, 4;

[8] André Robert, Le Cantique des Cantiques, La Bible de Jérusalem, Paris, Edit. Cerf, 1958,  p. 25;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s