Aerele liturgice – Mănăstirea Putna -Remus Răsvan

Aere liturgice

Etimologic termenul „aer“ provine din grecescul „νεψέλη. Acesta reprezintã acoperãmântul cel mai important datoritã întrebuinţarii sale, de a acoperi potirul şi discul, aşezate pe altar din momentul întoarcerii procesiunii cu Sfintele Daruri şi pânã la rostirea Simbolului de Credinţã, atârnat pe spatele diaconului sau a preotului în procesiunea amintitã[1].

Aerul simbolizeazã bolta cereascã, precum şi lespedea aşezatã deasupra mormântului Domnului, dupã îngroparea Lui: „Şi Iosif, luând Trupul, l-a înfãşurat în giulgiu curat şi l-a pus în mormântul sãu cel nou, pe care-l sãpase în stâncã[2].

Închiderea uşilor împãrãteşti şi acoperirea Sfintelor cu acoperãmântul, care se numeşte Aer, aminteşte de noaptea aceea în care s-a produs trãdarea din partea Ucenicului Iuda şi ducerea la Caiafa, înfãţişarea lui Anna, mãrturiile mincinoase, batjocurile şi bãtãile cu palma peste obraz şi toate celelalte care s-au întâmplat.

Firesc ne punem întrebarea, pentru ce altceva s-a numit Aer acest acoperãmânt? Decât pentru faptul cã, ceea ce este acoperit de el zugrãveşte întru totul atmosfera întunecoasã a nopţii de care s-a vorbit? În aceastã noapte şi marele Petru, stând afarã la poartã, a fost introdus înãuntrul curţii, prin mijlocirea ucenicului cunoscut arhiereului[3].

Aici, întâlnindu-l sluga şi cei care şedeau lângã foc, îl mustrau, şi celelalte câte i-au urmat, câte l-au împins spre prãpastia tãgãduirii. Prin aceasta, derea iertatã a fost mai micã decât înãlţarea şi lauda[4].

Aerele înfãţişeazã în cele mai multe cazuri, temele legate de ideea lui Iisus Hristos ca „jertfã“ şi de Liturghie. În cele ce urmea­zã vom prezenta cinci aere de o deosebitã frumuseţe, pãstrate de mai bine de cinci sute ani, aproximativ în aceeaşi stare şi calitate.

1. Aerul din 1481

Este considerat cel mai vechi epitaf, datând conform inscrip­ţiei brodate (foarte vag), din 1481. Se aflã la Muzeul Mãnãstirii Putna şi a fost executat la iniţiativa marelui domnitor Ştefan cel Mare.

Reprezintã scena „Punerii în mormânt“ a Mântuitorului Iisus Hristos, lucratã în fir de aur şi de argint pe o mãtase de calitate superioarã, de culoare cafenie.

În ceea ce priveşte construcţia sa, au fost utilizate pentru redarea chipului lui Iisus şi a îngerilor, pe alocuri fire de mãtase elastice şi alte fire îngemãnate de aur sau de argint, oferindu-i o strãlucire deosebitã.

A fost brodat cu atenţie, fiecare punct bãtut este de o fineţe minunatã. Remarcãm de asemenea linia şi draperiile stilizate fãrã nici un sentiment[5], în schimb expresia lui Iisus şi a îngerilor, sunt de un caracter grav şi emoţionant.

2. Aerul „Piatra Ungerii“

Este o copie a precedentului aer de mai sus, descoperit de cãtre Tafrali, însã inexistent în zilele noastre, probabil pierdut sau donat vreunei mãnãstiri, motiv pentru care vom prezenta în general doar câteva date despre el.

Pe o dimensiune de 0,80×0,62 cm, este înfãţişat Mântui­torul Iisus Hristos, coborât de pe cruce şi întins pe „Piatra Ungerii“. Perso­najele prezente: Sfânta Fecioarã Maria stând la capãtâi şi Sfântul Ioan Evanghelistul, profund mişcat de eveni­ment. Sunt prezenţi ca de obicei şi patru îngeri, care ofi­cia­zã momentul şi înfrumuseţând prin puritatea lor decorul.

Este executat pe o mãtase de calitate superioarã. Compo­ziţia este echilibratã, iar armonia culorilor este deosebitã, firele de aur dându-i strãlucirea cuvenitã.

De asemenea, chipul lui Iisus este frumos realizat, trãsãtu­rile fiind bine conturate, Sfânta Fecioarã privindu-şi Fiul îndu­re­ratã, o mânã se aflã în mişcare, atingându-i creştetul capu­lui. Sfântul Ioan şi el, este conturat bine, chipul de aseme­nea tânãr, este bine evidenţiat, iar îngerii de deasupra vegheazã îndureraţi.

Din inscripţia aflatã în partea de jos a aerului, aflãm data executãrii acestuia şi anume anul 1481[6].

3. Aerul de la Vatra Moldoviţei

Este un acoperãmânt destinat potirului, de dimensiuni 63×69 cm, fiind înfãţişatã „Punerea în mormânt“ a Mântuito­rului Iisus Hristos.

Culoarea preferatã de data aceasta este de nuanţã ceva mai închisã, spre trandafiriu. Ceea ce îl diferenţiazã de celelalte văluri brodate este absenţa Fecioarei Maria, a lui Ioan Evan­ghe­listul şi a altor personaje biblice cunoscute, remarcându-se doar prezenţa îngerilor.

Astfel, Iisus este întins pe tot „câmpul“ vălului de-a dreptul: nu apare „Piatra Ungerii“, nici catafalcul, ci doar prezenţa unui serafim şi a altor trei îngeri în zbor care îl plâng, împodobind zona superioarã, iar în partea de jos douã „tronuri“ sunt încadrate de alţi doi serafimi[7].

Tema acestui veşmânt brodat porneşte din urmãtorul pasaj scripturistic vechi testamentar, care zice: „Vei face un acoperã­mânt al ispãşirii[8], din aur curat. Vei face doi heruvimi din aur lucrat cu ciocanul şi-i vei pune pe acoperãmântul ispãşirii, la amândouã capetele; un heruvim va fi la un capãt şi un heruvim la celãlalt capãt al acoperãntului. Heruvimii vor fi deasupra, cu aripile întinse umbrind acoperãmântul, cu feţele una spre cealal­tã; feţele heruvimilor vor fi îndreptate spre acoperãnt“[9].

În cuprinsul acestui text scripturistic, se desprind trei cuvinte, încãrcate de o semnificaţie cu totul deosebitã şi anume: heruvimi“, ciocanul şi verbul umbrind“, asupra cãrora vom insista, tocmai pentru a scoate la luminã esenţa şi înţelesul acestui pasaj.

Primul cuvânt preluat din versetul Isaia 25, 18, „vei face doi „heruvimi“, simbolizeazã prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum stã scris, în 1 Regi 4, 4: „…Cel ce şade pe heruvimi“ sau în 4 Regi, 19, 15: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu, Cel ce şezi pe heru­vimi, doar Tu eşti Dumnezeu în toate împãrãţiile pãntului“.

Cel de-al doilea cuvânt, preluat din acelaşi context: „Vei face doi heruvimi din aur lucraţi cu „ciocanul“, adicã lucrat prin cizelare. Precizarea este menitã sã elimine presupunerea cã imaginile sacre ar fi fost „chipuri cioplite“ (interzise prin Decalog 20, 4 care spune: „Sã nu-ţi faci chip cioplit[10] şi nici vreo asemãnare cu ceva din câte sunt în cer, acolo sus, ori din câte sunt pe pãmânt, jos şi din câte sunt în apele de sub pãnt“!). Este motivul pentru care cultul creştin ortodox admite cizelarea icoanei şi basorelieful, dar respinge statuia.

Aceastã interdicţie fãcea din Israel un unicat în întregul sãu context uman. De reţinut însã cã textul se completeazã prin prima frazã a versetului urmãtor, care subliniazã în mod concis şi clar, ca: „Sã nu te închini lor şi nici sã le slujeşti...“[11], aşadar po­run­ca nu interzice opera de artã, cum adesea se fac speculaţii din partea sectanţilor, ci transformarea acesteia în idol.

Ultimul cuvânt „umbrind“ preluat din context: „Heruvimii vor fi deasupra, cu aripile întinse, cu aripile umbrind acoperã­mântul, cu feţele una spre cealaltã“ (Isaia 25, 20), necesitã o explicaţie, mai întâi etimologicã: syskiázo = „a acoperi cu umbră“, „a cufunda în umbră şi o interpretare exegeticã.

Prin lipsa de realism a imaginii, conotaţia duhovniceascã este evidentã: Dumnezeu, „Cel ce şade pe heruvimi“, prin aripile acestora Îşi face simţitã prezenţa în simbol. Folosind un verb cu aceeaşi rãdãcinã: episkiázo = „a umbri“, Noul Testament va conota acţiunea prin care Dumnezeu Îşi exercitã puterea, sau Îşi revarsã Harul, uneia sau mai multor persoane: Puterea Celui Preaînalt o va „umbri“ pe Fecioara Maria, fãcându-o sã zãmisleascã de la Duhul Sfant (Luca 1, 35), norul luminos al Schimbãrii la Faţã îi va „umbri“ pe Apostoli (Matei 17, 5; Marcu 9, 7), umbra lui Petru îi va „umbri“.

Personajele sunt brodate cu fire de aur, cu mãtase fildeşie, castanie şi albastrã, brodeurii putneni fiind receptivi încã o datã la mesajul divin, numindu-i chiar harismatici[12], am putea spune, dacã ne-am lega de ceea ce Dumnezeu I-a adresat lui Aaron, zicând: „Tu vei vorbi cãtre toţi cei înţelepţi în cuget, pe care Eu i-am umplut de duhul înţelepciunii şi al priceperii, iar ei îmi vor face veşmânt întru sfinţire[13], cu care sã-Mi slujeascã“[14]. Mai mult, în ceea ce priveşte culoarea, respectã în cea mai mare mãsurã voia lui Dumnezeu: „Vei face şi o manta, tot de mãtase violetã, staco­jie, vişinie, iar printre rodii vei pune în acelaşi timp, clopoţei de aur, cu o floare rotitã de jur-împrejur“[15].

Tot în ceea ce priveşte compoziţia, au fost folosite ca motive de ornamentaţie şaptezeci şi nouã de steluţe, pentru a scoate în relief spaţiul cosmic şi punctul nelipsit în realizarea trupu­rilor personajelor. Avem parte de o croialã unde predo­minã firul elastic de mãtase, bine cusut, oferindu-i valului lejeritatea necesarã şi rezistenţă pânã în zilele noastre.

De jur-împrejur, aflãm douã inscripţii, prima din ele specificând data executării şi iniţiativa celui care a brodat aceastã piesã: „Acest aer s-a fãcut sub egumenul popa Anastasie în anul 6992 (1484), mai 15“[16]; iar în cea de a doua inscripţie, aflãm inscripţio­nat, un tropar liturgic[17], scris în limba slavonã bisericeascã: „Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat Trupul Tãu, cu giulgi curat înfãşurându-L şi cu miresme, în mor­mânt nou îngropându-L l-a pus, iar a treia zi ai înviat Hristoase Dumnezeule, dãruind lumii marea bucurie a Paştilor“[18]. Regãsim de asemenea inscripţionat cuvântul „sfânt“.

De rostirea acestui tropar ne leagã mai întâi de toate, un episod istoric al Patimilor lui Iisus, petrecut mai înainte de momentul Punerii Sale în mormânt, menit a le reaminti sub raport liturgic, sãvârşit la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, la începutul imnului heruvimic.

Acesta arãta prin mergerea-înainte a diaconilor şi prin mersul cu ripidele, adicã prin istoria reprezentãrilor serafi­milor, intrarea tuturor sfinţilor şi dreptilor, cu Cel care este Sfântul Sfinţilor înaintea Puterilor heruvimice şi a oştilor îngeri­lor, a cetelor netrupeşti, a rangurilor nemateriale mergãtoare înainte în mod nevãzut, a celor ce cântã cântãri de laudã şi a pur­tã­torilor de lance (a escortei) dinaintea Marelui Împãrat Hristos[19].

Puterile spirituale vãzând cã Heruvicul aduce cu sine Cinstitele Daruri, (vãzând) adicã Trupul Domnului Hristos, de la locul Cãpãţânii pânã la mormânt, cântau împreunã cu noi „Aliluia“[20], în mod nevãzut.

Imaginea în ansamblu a acestui aer vãzutã de însuşi profe­tul Iezechiel este urmãtoarea: „Şi heruvimii stãteau în partea dreaptã a lãcaşului, când a intrat Bãrbatul îmbrãcat în haina cea lungã şi norul a umplut curtea cea dinlãuntru şi slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, spre pragul lãcaşului şi lãcaşul l-a umplut norul şi curtea s-a umplut de strãlucirea slavei Domnului“[21].


[1] Ibidem.

[2] Matei 27, 60.

[3] Sfântul Gherman I, „Tâlcuirea Sfintei Liturghii“…, p. 50.

[4] Dacã ideea îi aparþine Sfântului Gherman I, ea se referã la moartea martiricã, la rãstignirea pe cruce cu capul în jos, ceea ce i-a adus Sfântului Petru „înãlþare ºi laudã. Dacã nu-i aparþine, este o insinuare a primatului Sfântului Petru, prin diminuarea pãcatului lepãdãrii de Domnul, fiind o interpolaþie dupã 1054.

[5] Ibidem, p. 54.

[6] I. D. ªtefãnescu, Cultura Moldoveneascã…, p. 490.

[7] Ibidem.

[8] Mai târziu, ilastérion va deveni o masã pe care marele preot aduce jertfa de ispãºire (acoperirea pãcatelor), prin stropire cu sânge. Folosit ºi de Sfântul Pavel, în Epistola cãtre Romani 3, 25: „Pe Care Dumnezeu L-a rânduit jertfã, curãþire, prin credinþa în Sângele Lui, ca sãªi arate dreptatea – prin aceea cã a trecut cu vederea pãcatele fãcute înainte“.

[9] Ieºire 25, 17-20.

[10]         Textual: „idol“ (eίdolon); prin definiþie, statuie sau statuetã sculptatã, ca reprezentare a unei zeitãþi.

[11]         Ieºire 20, 4.

[12]         Cel ce produce opere menite sfinþeniei este mai mult decât un simplu meºteºugar.

[13]         Ca ºi Aron, veºmântul devine sfânt prin actul sfinþirii.

[14]         Ieºire 28, 3.

[15]         Ieºire 28, 29-30.

[16]         I. D. ªtefãnescu, Cultura Moldoveneascã, p. 490.

[17]         Ibidem.

[18]         Liturghier, p. 207.

[19]         Sfântul Gherman I, „Tâlcuirea Sfintei Liturghii“…, p. 85.

[20]Aliluia“ în limba ebraicã: „Al“ înseamnã „vine“, „s-a arãtat; „Il“, „Dumnezeu“; „Uia“, „lãudaþi ºi slãviþi prin cântãri pe Dumnezeul cel viu. Astfel: „Al“, Tatãl; „Il“, Fiul; „Uia“, Duhul Sfânt. „Aliluia“, Dumnezeu Cel Tare, Cel Puternic, lauda lui Dumnezeu, Cel ce Este.

[21]         Iezechiel 10, 3-4.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s