Aerul Euharistic de la Mãnãstirea Suceviţa- Remus Rasvan

Aerul Euharistic de la Mãnãstirea Suceviţa

Cercetãtorii timpului i-au atribuit acestui aer în urma cercetãrilor lor mai multe denumiri. De exmplu, E. Turdeanu îl denumea simplu „epitaf“, iar G. Millet atribuindu-i întrebuin­ţa­rea liturgicã: „vãl euharistic“, cu toate acestea el este cunoscut, sub denumirea de „aer “ sau „vãl euharistic“ datoritã destinaţiei sale, ca acoperãmânt al Sfintelor Vase.

Îl socotesc o copie „a aerului de potir“ studiat ceva mai înainte, deoarece împrumutã aceleaşi forme şi motive, aceleaşi personaje se regãsesc din nou în faţa Sfântului Altar, aşteptând cu mare evlavie sã guste din Potirul cel de viaţã purtãtor Sfân­tul Sânge al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Aceeaşi compoziţie şi simţ artistic este prezent şi în acest aer, motiv pentru care vom trece mai uşor peste aceastã piesã nu înainte de a face cunoscut faptul cã, o inscripţie ocupã marginile şi redã în slavona bisericeascã, urmãtoarele cuvinte: „Din mila lui Dumnezeu, Ion Ştefan voievod a fãcut aceste acoperãminte[1] pentru biserica Sfântului Fãcãtor de minuni şi arhiepiscop Nicolae, la Rãdãuţi în anul 7001 (1493)“. Informaţie absolut necesarã, pentru încadrarea pieselor în Istoria Artei, cu nişte ani precişi.

5. Aerul Euharistic de la Mãnãstirea Putna

Pe fondul unei mãtase de culoare roşie, este brodatã scena sãvârşirii „Sfintei Euharistii“ de cãtre Mântuitorul, pe nişte dimensiuni cuprinse între 44,5/61,0 cm. Tema ilustreazã troparul „epiclesei“.

Din punct de vedere artistic observãm aceeaşi tehnicã folositã ca şi în aerele precedente. Cadrul este bogat cu vreji, stilizaţi în chipul acantului şi îmbogãţiţi cu flori de spini şi margarete[2]. Sfinţii Apostoli sunt prezentaţi în aceeaşi posturã, cu aceleaşi gesturi şi expresii ale feţei.

Materialul şi execuţia atestã la rândul lor, calitãţi superioare şi lucrul în atelierele moldoveneşti. Aceste precizãri demonstreazã cã, „Aerele“ lui Ştefan cel Mare nu sunt copii şi nici lucrãri ieşite din atelierele Muntelui Athos[3].

Ca şi în celelalte vãluri brodate, Mântuitorul, este Cel care oficiazã Sfânta Liturghie, avându-I în jur pe Sfinţii Apostoli, în partea dreaptã aflându-se: Matei, Iacov şi Filip, iar la stânga altarului: Petru, Pavel, Simon, Marcu, Luca şi Toma.

Dupã sfinţirea Sfintelor Iisus îşi ridicã privirea, unde o vede pe Fecioara Maria-Orantã, încadratã de un întreit nimb[4] şi rostind cuvintele ce ne introduc în urmãtorul act liturgic: „Mai ales pentru Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, slãvita stã­na noastrã, de Dumnezeu Nãscãtoarea şi pururea Fecioara Maria“[5], aclamaţie însoţitã de mişcãrile şi gesturile Sfinţilor Apostoli[6].

Scena ne aminteşte de o a doua ceremonie, care poartã nu­mele de „ridicarea panaghiei“[7], tradiţionalã în câteva mãnãstiri româ­neşti, în mediile populare din Ţara Româneascã şi Bucureşti[8].

Rânduiala Sfintei Liturghii se continuã, prin cãdirea micã şi binecuvântarea anaforei atinsã de Sfintele Daruri.

Rostirea cuvintelor „Mai ales“ ne face cunoscutã cinstirea deosebitã, pe care trebuie sã i-o atribuim Sfintei Fecioare Maria, dupã ce în prealabil s-au pomenit toţi Sfinţii Apostoli, Proorocii şi Ierarhii, de aceea celei „alese“ încã din pântecele mamei sale se cuvine sã-i aducem laudã şi cântare, zicând: „O, Maicã Sfântã, noi slãvim lumina strãlucitoare a adevãrului, contem­plând chipurile lipsite de luminã şi umbrele trecute ale Logosului şi cele ce sunt în acestea, deoarece uşa (pântecelui) a fost închisã; cu vrednicie binecuvântãm pântecele tãu“[9].

Ceea ce îl diferenţiază pe acest aer de celelate este simplu. El ne introduce într-un cadru mult mai complex, iniţiat de douã acte liturgice, cel dintâi, ne face pãrtaşi la Ospãţul Cinei celei de Tainã, iar cel de-al doilea, ne pune în faţã, pe cea „mai aleasã“ dintre femei cãreia i se cuvine toatã cinstea, cãci ea: „este mai cinstitã, decât heruvimii şi mai mãritã, fãrã de asemãnare, decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu Cuvântul a nãscut, pe tine cea întru adevãr Nãscãtoare de Dumnezeu, te mãrim“.

 


[1] Fiind vorba de amândouã acoperãmintele amintite.

[2] I. D. ªtefãnescu, Cultura Moldoveneascã..., p. 493.

[3] Ibidem, p. 494.

[4] Ibidem, p. 493.

[5] Liturghier…, p. 222.

[6] I. D. ªtefãnescu, Cultura Moldoveneascã, p. 493.

[7] Nume dat Sfintei Fecioare Maria care este mai presus de orice Sfânt.

[8] I. D. ªtefãnescu, Cultura Moldoveneascã…, p. 493.

[9] Sfântul Gherman I, „Tâlcuirea Sfintei Liturghii“…, p. 111.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s