BRODERII MONUMENTALE- Acoperământul Mariei de Mangop- Muzeul Putna – Remus Răsvan

I. Acoperãminte de morminte

1. Acoperãmântul Mariei de Mangop

Unica piesã reprezentând un linţoliu pãstratã din Moldova celei de-a doua jumãtãţi a veacului al XV-lea, este şi una din operele cele mai remarcabile şi mai originale, din artele somptuase ale Evului Mediu.

Acoperãmântul de mormânt al doamnei Maria“[1] se pãs­treazã pânã astãzi, în Tezaurul Mãnãstirii de la Putna. El a fost executat de brodeurii de aici, în decurs de un an de la moartea acesteia, într-o maiestoasã mantie de brocart albastru deschis şi argint.

O coroanã de aur împodobitã cu pietre scumpe (perfect su­ge­rate de broderie), îi acoperã capul, ea fiind aşezatã deasupra unui vãl de fir şi mãtase aurie, care îi strânge pãrul şi îi coboară pe frunte.

Este înfãţişatã moartã în chip de „gisant“ occidental, cu ochii închişi, cu mâinile încrucişate pe piept sub o arcadã trilo­batã susţinutã de douã fascicole de câte trei colonete[2]. Încãlţã­mintea de culoare purpurie îi iese de sub mantie[3].

Tunica poartã mâneci strâmte şi împodobite cu motive florale, stilizate, ce dispar sub mantia cu mâneci largi de velours[4] épinglé[5], albastrã-argintie şi înfloratã cu motive mari executate á la broche[6]: rodii, frunze şi fructe, spini, corole cu cinci petale şi spinişori de munte[7].

Draperia modeleazã umerii şi cade rigidã în jos, ascunzând formele. Pieptul şi umerii sunt acoperiţi cu o reţea de fir şi de mãtase. Gulerul drept şi rigid, este brodat cu aur în relief pe mãtase: pietre colorate imitate în broderie, formeazã centrele unor figuri alcãtuite din monograma Paleologilor. Alte mãrgãri­tare de dimensiuni ceva mai mici sunt cusute pe marginea gulerului. Gâtul este acoperit pânã sub bãrbie de o reţea de fire de aur, prelungire a învelişului pãrului[8].

Coroana este de aur şi împodobitã cu pietre roşii, verzi şi albastre. Este compusã dintr-un cerc de bazã, înãlţat cu o bandã mai latã decât aceasta şi împodobitã cu pietre mari eliptice. Acestea din urmã sunt despãrţite cu bare verticale şi prevãzute cu prelungiri triunghiulare ori în formã de omega (ω).

Cele triunghiulare poartã flori stilizate pe temeiul crinului şi altele în chip de frunzã de stejar. Triunghiurile apar între florile din faţã şi sunt alcãtuite din trei crengi, pornite din acelaşi punct al tulpinii şi terminate fiecare cu un oval, asemenea aceluia de la bazã.

Câte patru lãnţişoare subţiri de aur prinse de coroanã, atârnã în stânga şi în dreapta chipului. Împodobite cu pietre preţioase, safire, rubine şi smaralde, ele ating pieptul Mariei.

În urechi poartã cercei formaţi din bare subţiri de aur, un cadru triunghiular şi trei vergeluţe terminale, împodobite printr-un un mãrgãritar.

În interiorul arcadei, împletituri formând romburi şi vrejuri cu semipalmete, alternând cu cercuri în care se aflã motive geometrice simple. Stânga sus şi dreapta jos (în chenar), vulturul bicefal bizantin. În celelalte douã colţuri şi deasupra colonetelor (în arcadã), monogramele „Asanina“ şi „Paleolog“[9]. Monogramele înfãţişeazã vulturii imperiali cu douã capete, cifra paleologilor şi aceea a Mariei.

Motivele arcadei reproduc la rândul lor, aceleaşi cifre şi frunze de acant, lalele stilizate şi vreji. Draperiile sunt brodate cu fire metalice, împletite transversal pe fire lungi de in rãsucit şi cu fire de aur culcate şi prinse din loc în loc cu puncte de mãtase. Alte tipuri de croieli întrebuinţate sunt: au passé şi en couchure, respectiv pe diagonalã şi înclinat.

Acoperãmântul mãsoarã 188×102 cm. În colţurile chenaru­lui aflãm o inscripţie slavonã, cu douã monograme, în care stã scris: „Acesta este acoperãmântul de mormânt al roabei lui Dumnezeu, pioasa şi iubitoare de Hristos, soţie a lui Ion Ştefan voievod, domn al Ţãrii Moldovei, Maria a trecut la locaşul cel veşnic în anul 6985 (1477), luna decembrie, la ceasul 5 din zi“[10]; cea dintâi monogramã brodatã a Paleologilor serveşte ca element decorativ şi se aflã în partea stângã; cea de-a doua monogramã se aflã în partea dreaptã, explicatã de G. Millet, drept „cifrã a Mariei Asan Paleologul“[11].

Alãturi de cele trei dvere studiate, „Acoperãmântul de mormânt al Mariei de Mangop“, reprezintã una dintre cele mai desãvârşite expresii ale frumosului artistic din câte a putut oferi arta româneascã medievalã[12].

Acest portret monumental, prin calitãţile sale de concizie, a expresiei de acord al cromaticii, de mare putere evocatoare, deschide drumul portretisticii brodate, care se va dezvolta într-o altã viziune stilisticã însã, de la mijlocul secolului al XVI-lea şi pânã în cel de-al XVII-lea.

Cu toatã deosebirea de tehnicã şi chiar de reuşitã artisticã, dintre reprezentarea Marinei de pe „Epitrahilul lui Alexandru cel Bun“ şi cea „a Mariei de Mangop“, subtile elemente artistice le înrudesc: „acelaşi limpede şi funcţional traseu al liniei, aceeaşi simplitate monumentalã a ansamblului compoziţional, aceeaşi eleganţã a formelor, definesc – lumina unei poetici specifice –, ambianţã creatoare a societãţii moldoveneşti“[13].

Apariţia unei asemenea opere nu este desigur rezultatul întâmplãtor, datorat creaţiei singulare a unui singur artist. La reuşita acestui portret monumental, au contribuit nu numai experienţe anterioare, nu numai practica mânuirii subtile a liniei şi a culorii, nu doar remarcabilul simţ al monumen­ta­lului şi al decorativului, ci şi „asimilarea unei mari tradiţii artis­tice, interpretatã şi adaptatã în cadrul unei societãţi de înaltã culturã, care îşi închegase propria ei viziune artisticã“[14].

În acest portret se oglindeşte sinteza pe care artiştii moldoveni au ştiut sã o realizeze într-o artã de mare tradiţie şi proprie viziunii artistice a Moldovei. Acest acoperãmânt nu a suferit transformãri majore, el pãstrându-şi aceeaşi aliurã şi calitate, aceleaşi linii şi forme, menţinându-se în bunã stare de conservare.

R


[1] Principesa de Mangop (Crimeea) a fost a doua soþie a lui ªtefan cel Mare, stingându-se din viaþa la 19 decembrie 1476.

[2] A. M. Musicescu, Broderia Medievalã Româneascã…, p. 31.

[3] I. D. ªtefãnescu, Cultura Moldoveneascã…, p. 505.

[4] Velours înseamnã catifea, velurã; velours á côtes însemnând catifea reiatã.

[5] Épinglé, épinglage: prindere cu (in) ace.

[6] Á la broche: broºat, ºãnþuit.

[7] I. D. ªtefãnescu, Cultura Moldoveneascã…, p. 505.

[8] Ibidem.

[9] A. M. Musicescu, Broderia Medievalã Româneascã…, p. 31.

[10]         I. D. ªtefãnescu, Cultura Moldoveneascã…, p. 505.

[11]         Pentru înþelegerea acesteia din urmã, G. Millet aminteºte de o icoanã oferitã de Maria Mãnãstirii Grigoriu de la Athos, cu inscripþia greceascã, în care stã scris: „Rugãciunea binecredincioasei doamne Maria Asan Paleologul, doamnã a Moldo-Vlahiei“.

[12]         A. M. Musicescu, Portretul laic brodat în Arta Medievalã Româneascã, în Studii si Cercetari de Istoria Artei, IX., Nr. 1, 1962, p. 73.

[13]         Istoria Artelor Plastice în România…, p. 386.

[14]         Ibidem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s