LEXICON BISERICESC

ABSIDÃ. 1. Partea semicircularã destinatã altarului, cu acoperiş boltit, care simbolizeazã bolta cerului. De aceea în partea ei superioarã sunt pictate Sfânta Treime sau Maica Domnului Orantã ori Euharistia cereascã.

2. Abside sunt numite şi deschiderile semicirculare laterale din naos, care formeazã planul treflat al unei Biserici Ortodoxe.

ACANT, Ã. Motiv ornamental inspirat din frunzişul unei plante originare din jurul Mediteranei, având foi mari, care permit rãsucirea doritã. Acesta reprezintã tipul clasic de frunziş utilizat în sculptura decorativã, precum şi în arta broderiilor.

ACOPERÃMÂNT DE MORMÂNT. Pânzã brodatã care acoperã lespezile funerare, uneori cu reprezentarea defunctului în chip de portret, cu precãdere în zona Moldovei.

AER. Vãl liturgic brodat, care se pãstreazã la Proscomidie, ca al treilea acoperãmânt al vaselor sfinte şi care era purtat în procesiune la scoaterea Sfintelor Daruri. De dimensiuni mai mici ca epitaful, ilustrând iniţial un moment de sacrificiu (Domnul Iisus mort, întins pe Masa Altarului), se va confunda mai apoi cu epitaful, atât ca dimensiuni, cât mai ales ca iconografie.

ANTIMIS. Vãl liturgic de in sau mãtase, pictat sau impri­mat cu atributele prestolului pe care-l simbolozeazã: Crucea şi Evangheliştii în colţuri. Din înlocuitor al altarului în slujbele oficiate în afara Bisericii, cum fusese iniţial, se transformã mai târziu în acoperãmânt de altar, pe care se aşeazã vasele sfinte.

APOSTOL. „Apostelo“- a trimite. Cel ales şi trimis în misiune, având împuterniciri şi daruri deosebite.

AXION. Imn de slavã dedicat Sfintei Fecioare, în care se cins­teşte „vrednicia“ Nãscãtoarei de Dumnezeu în Biserica Ortodoxã.

BALDACHIN. Mic acoperiş cu rost decorativ amplasat deasupra unei nişe cu statui, unui amvon, unei cristelniţe.

BASORELIEF. Formã de relief mãrunt, în care volumele se desprind într-un modeleu fin de pe fond, producând jocuri delicate de lumini şi umbre.

BROCART. Ţesãturã de mãtase cu fir de aur sau argint, formând motive ce dau aspect de relief.

DVERÃ. Broderie liturgicã ce se atârnã fie în dreptul uşii ce despãrţea naosul de pronaos, fie în dreptul celei dintre acesta şi camera mortuarã.

FILIGRAN. Tehnicã a decorãrii metalelor preţioase cu fire şi bobiţe trase din aceste metale şi constituind motive de dantelãrie.

HLAMIDÃ. Pelerinã foarte amplã, încheiatã cu fibulã pe piept sau înodatã pe umãr, purtatã de înalţii demnitari bizantini şi de militari pe deasupra cãmãşii de zale.

ICONOGRAFIE. Ramurã a Istoriei Artelor care se ocupã cu studiul reprezentãrilor figurate ale unui anumit subiect, fie ale ansamblului dogmelor şi simbolurilor unei religii, fie ale unei personalitãţi, unei epoci, unui oraş.

ICONOSTAS. (Tâmplã, catapeteasmã – susţinãtor de icoane); În Bisericile Ortodoxe, perete despãrţitor între absida altarului şi naos, ridicat din lemn, zidãrie sau piatrã, acoperit de icoane aşezate într-o ordine precisã şi strãpuns cu trei uşi, care închide credincioşilor vederea asupra unor momente mai delicate din cadrul unor slujbe, ce se oficiazã în altar.

LOROS IMPERIAL. Piesã din costumul imperial bizantin, formatã dintr-o bandã largã de ţesãturã de aur care, plecând de la guler, cãdea pe piept, înconjura de douã ori torsul, încruci­şându-se, pentru ca extremitatea sã cadã liber pe braţul stâng.

MAFARION. Vãlul care acoperã capul şi umerii femeii mãritate în costumul bizantin.

MANDYLION. Reprezentarea iconograficã a „Sfintei Feţe“ a lui Iisus întipãritã pe „Mahrama“ sau vãlul regelui Abgar din Edessa.

MEANDRU. Bandã ornamentalã compusã din linii drepte, îndoindu-se în unghiuri drepte şi urmând în mare schema unor pãtrate. O variantã, meandrul spiralic şi meandrul în val, este constituitã din linii curbe, care imitã traseul sinuos al râului.

PALMETÃ. Motiv ornamental reprezentând o frunzã foarte stilizatã cu lobii desfãşuraţi în evantai, dispuşi simetric faţã de o tulpinã axã, care, ca element component al vrejului apare în toate genurile artei decorative şi în toate stilurile.

REGISTRU. Zonã orizontalã de decoraţie.

RIPIDÃ. Piesã liturgicã de argintãrie reprezentând un serafim, folositã iniţial ca evantai de cult.

ROTULUS. 1. Formã arhaicã a cãrţii constituitã dintr-o bandã de pergament, care se înfãşoarã în formã de sul. Ilustraţia formeazã o frizã continuã în tot lungul fâşiei în vreme ce textul este dispus în coloane juxtapuse sub imagine.

2. Suluri acoperite cu inscripţii, vertical desfãşurate, purtate ca atribute obligatorii de Profeţi, Sfinţi, asceţi; textele, extrase semnificative din operele lor, sunt dispuse aici pe latul pergamentului.

ROZETÃ. Motiv ornamental strãvechi şi de cea mai largã rãspândire, pornind de la cerc şi de la toate variantele ce se pot obţine, cu ajutorul compasului, înscriind în el arcuri, formând petale, vârtejuri, etc..

SEMIPALMETÃ. Motiv ornamental derivat din palmetã, prezentând frunza acesteia vãzutã din profil.

VREJ. Motiv ornamental larg utilizat de toate stilurile, compus din elemente vegetale şi florale grupate simetric de o parte şi de alta a unei tulpini centrale cu traseu sinuos. Palmeta şi frunza de acant apar cel mai adesea, ca parte constitutivã în motivul vrejului.

VREJ MEANDRIC. Vrej al cãrei tulpini centrale urmeazã un traseu apropiat de meandru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s