DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE-Procedura de brevetare a inventiilor- Studenta-Maria Rasvan, Masterand-Ioan Remus Rasvan

Protecţia invenţiilor în Europa

 

Brevetele sunt drepturi exclusive pe termen limitat, acordate unui inventator în schimbul

dezvăluirii informațiilor tehnice cu privire la invenție. Dacă în ceea ce privește o serie de drepturi de proprietate industrială există deja un cadru de reglementare la nivelul UE, în domeniul brevetelor, situația este de altă natură. Este clar că accesibilitatea, coerența și echilibrul dintre recompensarea inventatorilor și circulația ideilor ar fi mult îmbunătățite prin adoptarea brevetului comunitar și a unei jurisdicții paneuropene în domeniul brevetelor.

Brevetele din Europa sunt percepute în general ca fiind de bună calitate. Cu toate acestea,

părțile interesate sunt preocupate de menținerea și îmbunătățirea calității brevetelor în Europa. Parlamentul European împărtășește această preocupare. De exemplu, un mare număr de brevete

suprapuse poate crea bariere suplimentare în calea comercializării noilor tehnologii care sunt deja prinse în „hățișuri” de brevete. Drepturile de calitate slabă pot contribui și la apariția unor probleme cu „spiridușii” brevetelor, de felul celor întâlnite în sistemul judiciar din SUA.

În Europa, întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) reprezintă 99 % din totalul

întreprinderilor, asigurând 85 de milioane de locuri de muncă. Exploatarea cu succes a drepturilor de proprietate industrială poate constitui o pârghie esențială pentru prosperitatea IMM-urilor. Cu toate acestea, de multe ori, IMM-urile nu-și valorifică pe deplin posibilitățile de a exploata drepturile de proprietate industrială. Cercetările arată că IMM-urile utilizează mai puțin drepturile de proprietate industrială formale, preferând să se bazeze pe alte metode de protecție, cum ar fi secretele comerciale. Când procedează astfel din neștiință sau din lipsă de asistență, acest comportament este regretabil și pune în evidență necesitatea unor măsuri adecvate.

Protecția inovațiilor prin intermediul drepturilor de proprietate intelectuală trebuie să fie

însoțită de mecanisme eficace de punere în aplicare. Contrafacerile și pirateria ating cote alarmante, afectând semnificativ inovarea, creșterea economică și crearea de locuri de muncă din

UE și punând în pericol sănătatea și securitatea cetățenilor europeni. Unul din elementele-cheie ale Strategiei de la Lisabona revizuite pentru creştere şi locuri de munca[1] este îmbunătăţirea modului de gestionare a drepturilor de proprietate intelectuala (DPI) în Europa, deoarece drepturile de proprietate intelectuala, in special brevetele, sunt legate de inovaţie, care constituie la randul ei un element important al competitivităţii.

Un studiu recent al Comisiei Europene referitor la valoarea brevetelor, bazat pe o anchetă

realizată în rândul a 10000 de inventatori din opt state membre, a evaluat, printre altele, valoarea

monetară a brevetelor, impactul economic şi social al acestora, licentierea brevetelor, utilizarea

acestora pentru crearea de noi intreprinderi şi relaţia dintre brevete, cercetare-dezvoltare şi inovaţie. Cu toate că există diferenţe între statele membre, precum şi între sectoarele din industrie, „prima de brevet” globală pentru statele membre care au facut obiectul anchetei a fost de 1% din PIB-ul naţional pentru perioada 1994-1996 şi de 1,16% din PIB pentru perioada 2000-2002[2].

Peste 80% din brevetele existente în lume, sunt acordate de Oficiul European de Brevete

(OEB), Oficiul Japonez de Brevete (Japan Patent Office (JPO)) şi Oficiul de Brevete şi Mărci al

SUA (United States Patent and Trademark Office (USPTO)). Pentru a putea face faţă mai efficient numărului de cereri depuse, aceste trei oficii au stabilit o cooperare strânsă începând cu anul 1983 pe proiecte care implică automatizare şi baze de date. Mai mult ca atât, aşa numitele brevete triadice (brevete depuse la USPTO, OEB şi JPO), sunt cele mai valoroase şi sunt considerate cel mai bun indicator de brevete pentru inovaţie. Totodată, SUA şi Japonia au cu 45%, respectiv 209%, mai multe brevete triadice decat UE.

În ultimii ani situaţia în domeniul brevetelor s-a schimbat esenţial datorită dezvoltării economice foarte intense a Republicii Populare Chineze şi a Republicii Coreea (noile puteri economice), însoţită, cum e şi firesc, de o creştere a numărului de brevete din aceste ţări. Conform datelor prezentate de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI), în 2007 în lume erau în vigoare aproximativ 6,3 milioane de brevete, titularii din Japonia şi Statele Unite detinând aproximativ 47% dintre acestea. USPTO, care a eliberat până atunci cel mai mare număr de brevete a fost depăşit în 2007 de către JPO, iar Oficiul de brevete din China (State Intellectual Property Office of the Peoples’ Republic of China (SIPO)) a depăşit OEB, plasându-se pe locul IV în lume după numărul de brevete acordate. Astfel, pe primele 5 locuri în lume s-au situat JPO, USPTO, Oficiul de Proprietate Intelectuală din Coreea (KIPO), SIPO şi OEB, care au acordat 74,4% din totalul brevetelor eliberate în anul 2007. În 2007, cel puţin 4,2 milioane de cereri de brevet erau pendente (în aşteptare) în întreaga lume, cele mai multe (28%) fiind la USPTO, urmat de JPO, OEB şi KIPO[3].

Printre factorii care au determinat această devansare a OEB de către alte ţări, experţii

menţionează mai mulţi factori, printre care se evidenţiază lipsa unui brevet comunitar, or acest

fapt atrage după sine: costuri înalte pentru protecţie, inclusiv pentru traducerea fasciculelor de

brevet în diferite limbi; deficienţe în soluţionarea litigiilor, din cauza diferitor jurisdicţii; diificultăţi în apărarea drepturilor şi diseminarea cunoştinţelor; complexitatea procedurilor legate

de transferul de drepturi etc. În pofida faptului că Consiliul European a evidenţiat in mod repetat,

importanţa inovaţiei şi necesitatea unui brevet comunitar puternic şi accesibil, Consiliul nu a putut (încă) prezenta o soluţie. Astfel, pentru ca Europa să fie competitivă pe plan mondial în materie de inovaţie, se impune indispensabil o strategie de brevetare imbunatăţită. Însă trebuie de ţinut cont că brevetarea nu este un scop în sine, iar sistemul de brevete este parte integrantă a sistemului economic (mondial, regional sau al unei ţări). Reieşind din aceste premise, este absolul logic că problemele legate de ameliorarea sistemului brevetului european şi-a găsit un loc central în noua strategie europeană pentru următorii 10 ani – Europa 2020, care a fost lansată de către Comisia Europeană pe fondul crizei economice profunde şi a intensificării provocărilor pe termen lung, precum globalizarea, presiunea asupra utilizării resurselor şi îmbătrânirea populaţiei.

Comunicarea „Europa 2020: O strategie europeana pentru creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii”[4] prezentată de către Comisia Europeană oferă o imagine de ansamblu a

ceea ce va reprezenta economia socială a pieţei europene în secolul al XXI-lea. Ea arată modul în

care UE poate ieşi mai puternică din criză şi să devină o economie inteligentă, durabilă şi incluzivă, cu nivelurile crescute a ocupării forţei de muncă, a productivităţii şi a coeziunii economice, sociale şi teritoriale. Pentru a obţine rezultate rapide şi durabile va fi necesară o guvernanţă economică consolidată.

În centrul Strategiei se propune să se situeze trei priorităţi interconectate, care să definească viziunea comunitară asupra economiei sociale de piaţa pentru secolul XXI:

1. creştere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare;

2. creştere durabilă: promovarea unei economii mai ecologice şi mai competitive, care să utilizeze mai eficient resursele;

3. creştere incluzivă: promovarea unei economii cu grad înalt de ocupare, care să genereze coeziune socială şi teritorială.

Acţiunile strategice legate de creşterea inteligentă sunt încadrate în iniţiativa emblematica  „O Uniune a inovării”. Obiectivul acestei iniţiative este de a recentra politica în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării spre provocările cu care se confrunta societatea contemporană, precum schimbările climatice, energia şi utilizarea eficienta a resurselor, sanatatea şi schimbările demografice. Fiecare verigă din lanţul inovării ar trebui consolidată, de la cercetarea fundamentală la comercializare.

Printre sarcinile ce stau în faţa Comisiei la nivelul UE, se numără şi cele legate de proprietatea intelectuală, în general, şi de brevete, în particular: “- îmbunataţirea condiţiilor-cadru pentru a permite întreprinderilor să inoveze, crearea unui brevet european unic şi a unei instanţe specializate în materie de brevete, modernizarea cadrului de protejare a drepturilor de autor şi a marcilor comerciale, imbunataţirea accesului IMM-urilor la protecţia proprietaţii intelectuale, accelerarea instituirii unor standarde interoperabile;”.

In urma comunicarii Comisiei Europene „Europa 2020” şi a discuţiilor care au avut loc în cadrul Consiliului European, Consiliul a convenit asupra principalelor elemente, inclusiv asupra

obiectivelor-cheie care vor orienta punerea în aplicare şi modalităţile de monitorizare imbunataţită a strategiei[5]5. Strategia a fost adoptata in mod oficial pe 17 iunie[6] . În Comunicatul Comisiei Europene din 30.06.2010 „Consolidarea coordonării politicilor economice pentru stabilitate, creştere şi locuri de muncă – Instrumente pentru o guvernare economică puternică în UE”[7] sunt reflectate o serie de iniţiative concepute pentru a debloca potenţialul UE, pentru a stimula creşterea economică şi crearea de locuri de muncă întru realizarea obiectivelor strategiei.

Protecţia proprietăţii intelectuale este o condiţie-cadru esenţială pentru inovare, pentru stimularea investiţiilor din domeniul cercetării şi dezvoltării şi a transferului de cunoştinţe de la laborator la piaţă. Un regim clar al drepturilor de proprietate intelectuală este o condiţie vitală pentru o piaţă unică şi pentru punerea în practică a celei de-a „cincea libertăţi”, libera circulaţie a cunoaşterii. Acesta poate, de asemenea, contribui – ca parte a unei politici mai largi – la identificarea soluţiilor pentru probleme mondiale de importanţă crescândă ca schimbările climatice, îmbătrânirea populaţiei şi o posibilă criză a energiei.

Proprietatea, indiferent dacă este corporală sau nu, este crucială pentru funcţionarea unei

economii de piaţă. Drepturile de proprietate industrială oferă un stimulent pentru producerea de noi invenţii şi alte inovaţii, prin acordarea unui drept exclusiv pentru o perioadă limitată de timp.

Asemenea drepturi de proprietate industrială facilitează intrarea pe piaţă a unor noi jucători, ajutând la atragerea capitalului de risc şi făcând posibilă autorizarea producţiei pentru producătorii aflaţi deja pe piaţă.

Avantajele brevetelor nu se limitează la titularii drepturilor, ci contribuie la diseminarea

cunoştinţelor. Chiar dacă întreprinderile rivale pot pierde din cota lor de piaţă din cauza brevetelor unui concurent, ele beneficiază, în schimb, de noi oportunităţi tehnologice prin publicarea invenţiilor, ceea ce reduce nevoia de a recurge la reproducerea tehnologiei ( reverse engineering ).

Se poate crea astfel un cerc virtuos al inovaţiilor care compensează, pe termen lung, efectul iniţial al preţurilor ridicate din perioada exclusivităţii pe piaţă. Proprietatea industrială poate aşadar avea un efect pozitiv asupra concurenţei, când este însoţită de aplicarea riguroasă a regulilor concurenţei pentru a preveni abuzul de drepturi.8

Un exemplu de efect favorabil pe care proprietatea industrială îl exercită asupra concurenţei îl constituie regrupările de tehnologii brevetate la pachet, prin care se reduc costurile de tranzacţie şi se limitează redevenţele cumulative. Regruparea permite acordarea licenţelor pentru tehnologiile în cauză printr-o singură operaţiune. În cazurile în care licenţiaţii beneficiază în continuare de servicii pentru aplicarea tehnologiei care face obiectul licenţei, preluarea licenţei la pachet cu serviciile poate genera noi reduceri de costuri.

În ciuda avantajelor pe care le oferă, drepturile de proprietate industrială nu sunt un scop în sine. Politica trebuie să caute să realizeze un compromis între acordarea drepturilor

exclusive şi difuzarea de noi produse şi procese, pentru ca drepturile de proprietate industrială să continue să producă avantaje economice şi societale şi pe viitor.

Convenţia privind Eliberarea Brevetului European

Convenţia privind eliberarea brevetelor europene, denumită Convenţia brevetului european (CBE), adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973, reprezintă un instrument juridic regional de protecţie a invenţiilor în Europa, intrat în vigoare iniţial în anul 1977, pentru şapte state contractante: Belgia, Elveţia, Franţa, Germania, Luxemburg, Marea Britanie şi Olanda. CBE a pus bazele creării Organizaţiei Europene de Brevete, care nu reprezintă o instituţie a Uniunii Europene, ci o organizaţie interguvernamentală, independentă administrativ şi autofinanţată. Organele Organizatiei Europene de Brevete sunt:

Oficiul European de Brevete (OEB) cu sediul principal în Munchen, Germania, având filiale la Haga, Berlin şi Viena;

Consiliul de administraţie.

Organizaţia Europeană de Brevete are ca sarcină acordarea şi eliberarea brevetelor europene:

– titluri de protecţie recunoscute de către toate statele membre ale Organizaţiei şi de către statele cu care aceasta a încheiat acorduri bilaterale de cooperare (extindere). Această sarcină este îndeplinită de OEB sub controlul Consiliului de administraţie.

În prezent Organizaţia Europeană de Brevete numără 37 de state membre (27 state member ale UE şi 10 state ne-membre, de exemplu, Elveţia, Norvegia Turcia etc.) (Anexa 1.). Alte 3 state.

– Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru şi Serbia, care la moment nu sunt sate membre ale CBE, au semnat cu Organizaţia Brevetului European acorduri bilaterale de recunoaştere a efectului brevetului european (acorduri de extindere), care reprezintă o etapă intermediară de aderare a statului semnatar la CBE. Prin asemenea etapă au trecut: Albania, Letonia, Lituania, Slovenia, Croaţia, Macedonia şi România. Recent, Serbia a fost invitată să acceadă la CBE. OEB este o parte integrantă a sistemului global de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală. Pentru a-şi îndeplini mandatul de promovare a inovaţiei şi, prin urmare, a competitivităţii şi creşterii economice în beneficiul cetăţenilor Europei şi dincolo de aceasta, OEB aplică unul din cele mai înalte standarde de brevetabilitate.

Numărul cererilor de brevetare a invenţiilor depuse la OEB a crescut continuu, ajungând în ultimii ani la o medie de peste 140 mii de cereri anual (ce-i drept, din cauza crizei economice mondiale, în anul 2009 s-a atestat o scădere cu circa 8% faţă de anul 2008), inclusiv cereri de brevet europene, cât şi cereri euro-PCT, provenite din cereri internaţionale (PCT), pentru care s-a

solicitat, în mod expres, obţinerea unui brevet european. Acestea de asemenea prezintă o alură

ascendentă, cota lor atingând 58% în anul 2009.

Principalele avantaje oferite de sistemul brevetului european[8]:

1. Existenţa unei proceduri centralizate de depunere şi examinare a unei singure cereri şi

de acordare şi eliberare a unui singur brevet european, pe baza unor reguli juridice acceptate şi

recunoscute de către toate statele contractante ale CBE, în rezultatul unor examinări de fond, fapt

care conferă garanţia unui brevet puternic.

2. Brevetele europene au un caracter regional, dar îşi produc efectele la nivel naţional,

stimulând, între altele, comerţul internaţional cu licenţe şi contribuind la diseminarea informaţiilor tehnice şi a tehnologiilor de vârf în toate statele europene şi nu numai acolo.

3. Brevetul european a fost bine primit în mediile industriale şi pe parcursul celor peste 32 de ani de existenţă a determinat acţiuni conjugate de armonizare a legislaţiilor naţionale, contribuind la întărirea drepturilor de proprietate industrială în Europa.

4. Sistemul de protecţie prin brevet european a evoluat şi pe plan juridic, astfel că prima

revizuire a CBE, care privea durata de protecţie a brevetelor, având ca obiect produse farmaceutice, s-a concretizat în prelungirea termenelor de protecţie, cu până la 5 ani peste cei 20 de ani prevăzuţi de Convenţie, pe baza unor titluri suplimentare de protecţie, numite certificate

complementare de protecţie (CCP). Decizia a fost luată în acord cu politica dusă de Uniunea Europeană, pentru ca industria farmaceutică de pe continentul european să poată conferi aceleaşi condiţii de protecţie cu cele existente în SUA şi Japonia.

5. Sistemul brevetului european oferă, prin intermediu OEB, mijloace sigure şi integrate pentru comunicarea între solicitanţi, mandatari, între OEB şi oficiile naţionale de brevete, permiţând înregistrarea cererii de brevet european, plata taxelor, inspecţia dosarelor şi accesul

 gratuit la Registrul european de brevete.

6. Brevetul european reprezintă un element cheie în strategia întreprinderilor în domeniul

inovării. Dezvoltarea noilor tehnologii, protecţia acestora şi atracţia economică pe care o oferă

piaţa ce regrupează circa 500 milioane de persoane.

7. Statele membre ale CBE se bucură de anumite avantaje sub aspectul cooperării în vederea armonizării procedurilor şi legislaţiei, iar în anumite circumstanţe, noii membri pot beneficia, pe lângă pregătirea specialiştilor, şi de un suport financiar.

Principalele dezavantaje ale sistemului brevetului european

Brevetul european nu constituie un titlu unitar, ci mai degrabă un ansamblu (un fascicul) de brevete naţionale. În prezent, nu exista o jurisdicţie unică pentru soluţionarea litigiilor privind brevetele europene care presupun anumite aspecte ce depaşesc frontierele unui stat. Orice acţiune în contrafacere, cerere reconvenţionala în invaliditate sau acţiune în revocare legată de brevetele europene relaţionate poate intra sub incidenţa diferitelor dispoziţii şi procedure naţionale[9].

Critica principală a acestui sistem este faptul că este prohibitiv de costisitor din cauza costurilor de traducere cumulate, taxelor naţionale de validare şi de reînnoire anuale. Conform unor simulări ale costurilor şi studiilor de caz[10], cheltuielile de judecată şi practicile naţionale de soluţionare a litigiilor sunt foarte eterogene, ceea ce induce un nivel ridicat de incertitudine; o complexitate managerială mai intensă şi discrepanţe iraţionale în cadrul pieţei europene.

Mai mulţi autori au evidenţiat următoarele dezavantaje ale sistemului brevetului european:

1. Costurile relativ mari, necesare pentru obţinerea acestui titlu regional de protecţie. De-a lungul timpului, pentru anumite faze ale procedurii, s-au aplicat reduceri, însă nivelul acestora

este considerat ridicat pentru IMM-uri sau pentru persoanele fizice.

Studii recente au aratat[11] că un brevet european care desemnează 13 tari este de aproximativ 11 ori mai costisitor decât un brevet american şi de 13 ori mai costisitor decât un brevet japonez, dacă se iau în calcul costurile de procesare şi traducere. În ceea ce priveşte costurile totale pentru o protectie de pana la 20 de ani, brevetele europene sunt de aproape noua ori mai costisitoare decât brevetele japoneze şi americane. În cazul în care se analizează cererile de brevetare, diferentele de cost cresc şi mai mult. Costul traducerii in opt limbi (unele dintre cele 13 ţări cele mai populare din zona CBE au limbi comune) reprezinta o treime din aceasta suma, o nota de plata ce se amplifica rapid daca se doreşte protectie în toate ţările, cu cele circa 25 de limbi oficiale ale lor.

2. Din punct de vedere procedural, sistemul de brevetare european este prea complex. Analiza unei cereri de brevetare poate dura şi 44 de luni, comparativ cu 27 de luni în SUA. Decizia de eliberare a unui brevet european poate dura de la 3 până la 5 ani, perioadă în care solicitantul, care are anumite interese privind exploatarea industrială şi comercială a invenţiei sale, pe teritoriul unui sau a mai multor state desemnate, va beneficia numai de o protecţie provizorie.

Protecţia provizorie poate fi diferită de la ţară la ţară, Convenţia brevetului European impunând ca aceasta să permită, cel puţin dreptul la o despăgubire rezonabilă, acordată în eventualitatea înfăptuirii unor acte de contrafacere.

3. În anumite situaţii, considerate excepţionale, atât cererea de brevet european, cât şi brevetul european pot conţine serii distincte de revendicări pentru anumite state contractante (de

pildă pentru Grecia, Spania sau Austria, în cazul unor brevete având ca obiect compoziţii şi procedee referitoare la produse chimico-farmaceutice).

4. Dacă o acţiune în contrafacere are ca obiect un brevet european, o sentinţă pronunţată nu îşi va produce efectele decât pe teritoriul statului în care îşi are sediul instanţa sesizată.

5. Invalidarea parţială sau totală a unui brevet european nu va avea efecte asupra tuturor

statelor desemnate, ci doar pe teritoriul statului în care instanţa abilitată a pronunţat hotărârea de

anulare.

6. Litigiile în materie de brevete sunt nejustificat de costisitoare şi riscante pentru toate

parţile implicate. Costurile totale ale litigiilor paralele în cele patru state membre unde sunt judecate in momentul de faţa majoritatea litigiilor in materie de brevete (DE, FR, UK şi NL) variază intre 310000 şi 1 950 000 EUR în prima instanţa şi intre 320 000 şi 1 390 000 EUR in a doua instanţa. Riscurile asociate litigiilor în materie de brevete, împreună cu lipsa unui titlu unitar, limiteaza în special accesul IMM-urilor şi al inventatorilor individuali la sistemul de brevete şi reprezinta o piedica in calea inovarii şi competitivitaţii europene[12].

Convenţa Eurasiatică de Brevete

 

Convenţia Eurasiatică de Brevete (CEAB) reprezintă un acord regional în domeniul protecţiei invenţiilor prin brevet. CEAB a fost semnată la Moscova la 9 septembrie 1994 şi a intrat în vigoare la 12 august 1995 pentru următoarele state contractante: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kirghistan, Kazahstan, Republica Moldova, Federaţia Rusă, Tadjikistan şi Turkmenistan. Statele contractante, pastrandu-şi dreptul de suveranitate integrală în ceea ce priveşte dezvoltarea sistemelor sale naţionale de protectie a invenţiilor, au instituit Sistemul Euroasiatic de Brevete.

Pentru realizarea sarcinilor administrative ce ţin de functionarea Sistemului Euroasiatic de Brevete şi de acordare a brevetelor euroasiatice se instituie Organizatia Euroasiatica de Brevete. Organele Organizatiei sunt Consiliul administrativ şi Oficiul Euroasiatic de Brevete (OEAB).

Sediul Organizatiei este în orasul Moscova, Federatia Rusă. Limba oficiala a Organizatiei

este limba rusă. Fiecare Stat contractant îşi are cotă în statele Oficiului Euroasiatic, ea fiind stabilită prin Instructiunile privind administraţia. CEAB reprezintă un instrument juridic internaţional, care stabileşte un sistem interstatal de cooperare în domeniul protecţiei invenţiilor, asigurând obţinerea acestei protecţii pe baza unui brevet unic, care îşi produce efectele pe teritoriile tuturor statelor contractante, cu condiţia achitării taxelor de menţinere în vigoare a brevetului în fiecare stat aparte. Toate taxele de menţinere în vigoare a brevetului eurasiatic se plătesc către Oficiul eurasiatic, care îşi păstrează cel puţin 1/5 din taxa pentru fiecare desemnare a unui stat contractant, restul fiind transferat oficiului naţional al statului contractant desemnat. Din principalele prevederi ale Convenţiei pot fi menţionate următoarele:

–          CEAB reprezintă un tratat deschis, accesibil oricărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care este parte la Convenţia de la Paris şi la tratatul PCT (art. 26 pct. 2 al CEAB);

–          CEAB nu va împiedica nici unul dintre statele contractante să participe în cadrul oricărei

organizaţii internaţionale, la diferite forme de cooperare în domeniul protecţiei proprietăţii industriale (art. 22 pct. 2 al CEAB);

–          Orice diferend născut din interpretarea sau implementarea dispoziţiilor CEAB va fi mediat, la cererea oricăreia dintre părţile implicate, de către Directorul General al OMPI, pentru a conduce părţile la reglementarea diferendului (art. 24 al CEAB);

–          · Orice stat contractant poate denunţa CEAB printr-o notificare transmisă Directorul General al OMPI. Denunţarea intră în vigoare peste şase luni de la primirea notificării de către Directorul General al OMPI (art. 27 al CEAB).

–          Între datele statistice privind numărul cererilor depuse şi brevetele eliberate de cele 2 oficii regionale – OEAB şi OEB sunt diferenţe foarte mari (Tab. 2): pe parcursul întregii perioadei de activitate a OEAB, până la 31.12.2009, au fost depuse 22369 de cereri eurasiatice, dintre ele majoritatea (82,4%) au fost depuse pe calea PCT (în rapoartele statistice ale OEAB nu se specifică câte dintre aceste cereri sunt euro-PCT); 8,4% – de către solicitanţi din ţările membre OEAB, incusiv 25 de

–          cereri au fost depuse de către solicitanţi din Republica Moldova şi 9,1% din cereri – direct la OEAB, pe calea regională. În aceeaşi perioadă, la OEB au fost depuse 1551051 de cereri de brevetare, sau de 69 de ori mai multe. Aceste date atestă un interes destul de redus faţă de sistemul eurasiatic de brevete în comparaţie cu cel european.

 

BIBLIOGRAFIE

 

Bruno Van Pottelsberghe de la Potterie and Didier Francois, The Cost Factor in Patent Systems, Universite Libre de Bruxelles Working Paper WP-CEB 06-002, Brussels 2006;

Popescu. Tiberiu, Brevetul European – implicaţii pentru România. – EURO CONSULTANŢĂ. Ghidul firmei nr. 3/martie 2005;

Malwina Mejer and Bruno van Pottelsberghe de la Potterie. Economic Implications of a Fragmented Patent System in Europe. Workshop on regulatory reform: Venice July 18-19.2008. http://www.cesifogroup.de/portal/page/portal/CFP_CONF/CFP_CONF_VSI/VSI%202008/vsi08-Ghosal/vsi08_rr_Pottelsberghe.pdf.

http://www.wipo.int/pressroom/en/articles/2009/article_0034.html;

COMISIA EUROPEANĂ. Bruxelles, 03.03.2010. Comunicarea Comisiei „Europa 2020: O strategie europeana pentru creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii” http://ec.europa.eu/eu2020/pdf/1_RO_ACT_part1_v1.pdf;

CONSILIUL EUROPEAN. 25/26 martie 2010.  http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/RO/ec/113601.pdf;

CONSEIL EUROPEEN Bruxelles, le 17 juin 2010 http://ec.europa.eu/eu2020/pdf/115348.pdf;

EUROPEAN COMMISSION, 30.06.2010. Brussels, COM(2010) 367/2 COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE EUROPEAN COUNCIL, THE COUNCIL, THE EUROPEAN CENTRAL BANK,

THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS. Enhancing economic policy coordination for stability, growth and jobs – Tools for stronger EU economic governance. Brussels, http://ec.europa.eu/economy_finance/articles/euro/documents/com_2010_367_en.pdf;

 


[1] În martie 2005, Consiliul European de primăvară reunit la Bruxelles a analizat rezultatele obţinute în implementarea Agendei Lisabona şi a lansat Strategia Lisabona Revizuită prin care se reafirmă angajamentul de a susţine dezvoltarea durabilă şi de a moderniza modelul social european, bazat pe dinamism economic, coeziune socială şi responsabilitate faţă de mediu.

[2] Imbunatatirea sistemului de brevetare in Europa. COMUNICAREA COMISIEI ADRESATA ARLAMENTULUI EUROPEAN ŞICONSILIULUI. Bruxelles, 03.04.2007.

[4] COMISIA EUROPEANĂ. Bruxelles, 03.03.2010. Comunicarea Comisiei „Europa 2020: O strategie europeana pentru creştere

inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii” http://ec.europa.eu/eu2020/pdf/1_RO_ACT_part1_v1.pdf;

[6] CONSEIL EUROPEEN Bruxelles, le 17 juin 2010 http://ec.europa.eu/eu2020/pdf/115348.pdf;

[7] EUROPEAN COMMISSION, 30.06.2010. Brussels, COM(2010) 367/2 COMMUNICATION FROM THE COMMISSION

TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE EUROPEAN COUNCIL, THE COUNCIL, THE EUROPEAN CENTRAL BANK,

THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS. Enhancing

economic policy coordination for stability, growth and jobs – Tools for stronger EU economic governance. Brussels,

http://ec.europa.eu/economy_finance/articles/euro/documents/com_2010_367_en.pdf;

[8] Tiberiu Popescu. Brevetul European – implicaţii pentru România. – EURO CONSULTANŢĂ. Ghidul firmei.

nr. 3/martie 2005, pag. 50-55;

[9] Îmbunatăţirea sistemului de brevetare în Europa. COMUNICAREA COMISIEI ADRESATĂ PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI CONSILIULUI. – Bruxelles, 3.4.2007 COM(2007) 165 final;

[10] Malwina Mejer and Bruno van Pottelsberghe de la Potterie. Economic Implications of a Fragmented Patent System in Europe. Workshop on regulatory reform: Venice July 18-19.2008. http://www.cesifogroup.

de/portal/page/portal/CFP_CONF/CFP_CONF_VSI/VSI%202008/vsi08-Ghosal/vsi08_rr_Pottelsberghe.pdf

[11] Bruno Van Pottelsberghe de la Potterie and Didier Francois, The Cost Factor in Patent Systems, Universite Libre

de Bruxelles Working Paper WP-CEB 06-002, Brussels 2006;

[12] Ibidem;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s